Vânătoarele de indicatoare maro…

Să le vezi de la distanţă cum trec cu părul lor auriu (de cele mai multe ori) prin faţa geamului tău este una, dar să fii nevoit să trăieşti printre ele e alta. Să le observi de dimineaţă până seara, să asculţi tot ce vorbesc, să fii pur şi simplu absorbit de perfecţiunea şi profunzimea lor e deja prea mult.

Nu ştiţi despre cine vorbesc? Să vă explic. Fetele din lumea bună vor să fie mereu unice. Asta se ştie şi este dovedit ştiinţific. Însă, nu pot să fie unice prin afişarea unei colecţii de diplome, prin rezumarea ultimei cărti a lui Paolo Coelho sau prin câştigare premiului “Angajatul lunii” la locul de muncă (dacă există). Ele se iubesc la suprafaţă, dar trebuie să se atace pe la spate. Şi ce le doare cel mai tare? Atacul ..la braţ!

Nu vă gândiţi la o luptă fizică. Ele se ataca mult mai dureros de atât. Tot ce contează este pe cine, unde şi de ce ţin la BRAŢ! De dimineaţă până seara, discuţiile sunt numai despre aceste posibile jucării (se întâmplă să fie numiţi şi sponsori) cu numele de Bărbaţi! Fată, tu l-ai văzut pe ăla? Da, dar e cu bruneta aia naşpa. Cum naşpa fată că e Raluca, colega ta din liceu? Eii, înseamnă că el o face naşpa, că e prea stilat pentru ea.

Hmm..zilnic acelaşi discuţii. Şi nu vă gândiţi că fenomenul se întâmplă doar în cluburi, ci peste tot. De exemplu, la supermarket. Fată, ia uite ce multe are tipul ăla în coş. Da fată, e bogat înseamnă. Dar, oare de ce stă cu urata aia lângă el? Ei, cred că îi este mila de ea. Şi aşa discuţiile devin interminabile.

Acum să revin la titlu. Fetele astea au nevoie de ceva special. Nu de directori la firma lui tăticu, nici de băutori de Crystal în cluburi de fiţe (1750 lei pe net, dacă are chef cineva de un şpitz cu băieţii) şi nici măcar de prietenii lui Irinel Columbeanu. Fetele s-au reprofilat şi au devenit vânătoare de indicatoare MARO. Să vă explic odată ce înseamnă asta. Păi, ce e atât de extraordinar încât le va face pe toate prietenele tale să te urască şi sa devii dorită de toţi bărbaţii aceia jalnici, care au soţie şi fac cumpărături în supermarket?? DA! Un prinţ!!

Toantele Toate fetele şi-au luat bilete de vacanţă (din alocaţie) în Anglia. Acolo unde indicatoarele maro sunt peste tot, unde fiecare casă este monument istoric, unde bărbaţii cu accent au batiste brodate cu sigla familiei şi codul bunelor maniere este cartea pe care au învăţat-o înaintea abecedarului.

Conversaţia de la care a pornit totul a fost foarte educativă. O tipă, pe care am văzut-o doar de două ori, când aveam 14 ani, vroia să-ţi formeze “o gaşcă” nouă şi să plece să se distreze în Anglia. Când şi de ce? Oricând, ţinând cont că a renunţat la facultate (”nu era de mine, nu m-am integrat”) şi de ce? Pai, cum de ce?? “Nu acolo sunt toţi ăia prietenii lui Charles? Dacă mergem mai multe gagici aşa, ne distram acolo. Ei, nu neaparat cu aştia super super aşa, dar mai sunt şi mai mici. Dar, ştii tu fata, mai mici înseamnă cât aştia mari la noi. Ca patronii de club, de exemplu. Te-ai prin? Şi ăia sunt frumoşi al naibii. Dar, tu ştii engleză? Ei, ştiu! Dar, ce contează? Îi învăţ eu română! E ieftin biletul şi stăm la văr’miu acolo, dar trebuie să ne facem rezervare cu 3 luni înainte. Ai merge? “

Cum ziceam, e una să le observi de la geam şi alta să trăieşti cu ele. Nu ştiu cum să le numesc, au întrecut de mult rangul de pitzipoance. Sunt cu centură neagră acum. Have fun, girls.

Oricum…..

P.s: De abia aştept să vă ataşez poze cu Windsor Castel. Dar pot să vă pun una chiar acum, că nu fiţi prea curioşi! Să ştiţi unde să veniţi la nunta mea.

P.S 2: Nu sunt sigură că ştiu să citească, de aia mi-am permis să scriu articolul ăsta!