Pentru noi

Ne mai amintim de Janis Joplin? Mai stie lumea de clasici? Pai , ca sa zic asa ,mie mi-e tare dor de ea.Iar atunci cand privesc cd-urile , articolele , clipurile , de cele mai multe ori ma cuprinde un fior .

Nu cred ca as avea de ce sa recomand vreo melodie.Asta pentru ca fiecare asculta ce ii place , insa toti ar trebui sa stie de cantareata care a murit prea repede.

Regina blues-rock-ului pentru mine , ea este.

Nascuta pe 19 ianuarie 1943 in Port Arthur, Texas , Janis Lyn Joplin a avut de infruntat in anii adolescentei glasurile colegilor sai de clasa care o respingeau datorita stilului ei clasic , si al aspectului. Aceasta avea o acnee destul de vizibila , insa asta nu a impiedicat-o sa cante.

A colaborat cu : Big Brother & the Holding Company  insa mai tarziu a ales sa se prezinte pe scena singura . Faptul ca reprezenta sexul feminin , atunci nu prea cunoscut in muzica rock , a facut-o cunoscuta peste hotare , apoi in intreaga lume.De asemenea si talentul sau ,impreuna cu vocea sa incomparabila au adus-o pe urmele gloriei.

Tanara artista , adepta a genului Hippie  , moare pe 4 octombie in 1970 in urma unei supreadoze de droguri&alcool.

Mi-am lasat banii…acasa

De 2 zile nu mai umblu cu banii dupa mine. Ii tin acolo…si facem economie.Oricum liceul e greu de intretinut cand stai singur asa ca “da-i batai”.

Nu cred ca frica e aliatul meu in “intretinerea personala” ci mi mult increderea pe care nu o am.Ma innebuneste traficul dement din Focsani. Mai ales ca il aud spunand povestea fiecarui camion , microbuz sau rabla. Si ce sa fac? Nu fac nimic.Pentru ca nimeni nu face nimic!

“Vai …uiet cat zgomot vecina , si nici noaptea nu inceteaza”

“Asa si?Eu ce ar trebui sa fac , sa le dirigez sa nu mai treaca pe aici?”

-Vai si cand mai auzi si salvarea care face schimb de replici cu politia , ti se urca tot mercurul in creieri.Nici sa dormi , nici sa te droghezi nici sa bei nu poti!:)) Te bruiaza cu succes.Aici ar trebui sa vina toti dependentii(de orice fel) ca sa se trateze.

SFAT: nu veni cu mana goala!

Cunosc destul de bine situatia

Ma comportasem atat de stupid de fata cu el incat voiam sa opresc timpul si sa fug de la fata locului.Sa devin o fugara , si sa -mi impart mancarea cu oamenii strazii. Scapasem usor de acel moment caci nu ma bagase in seama .Probabil , ca sa nu ma raneasca.Dar cum sa-i fi spus ca tot ce am facut nu e decat o prostie?!

Stiu cum e . Fiecare din noi stie , cat de usor intri in pamant de rusine , cand spui vreo prostie sau te exprimi neregulat.

Cand vrei sa sari din cutiuta care iti inconjoara spusele , asa, ca in desenele animate.Cand vrei sa fii in alt loc decat in cel care esti.Cand ai vrea sa saluti peretii si sa-ti raspunda intelept.Cine poate sa faca peretii sa vorbeasca?

De ce iubim bărbații?

Pentru că am citit un blog unde un băiat scria o mulțime de motive drăguțe pentru care ei ne iubesc și mi-a adus zâmbetul pe buze.

Pentru că sunt puternici și în brațele noastre devin sensibili.

Pentru că ne analizează din cap până în picioare și noi ne facem că nu îi vedem.

Pentru că uneori ne suportă mofturile.

Pentru că poartă tricouri mari pe care ni le dau nouă când dormim.

Pentru că nu le place să bem prea mult, dar totuși sunt ocrotitori când nu ne mai putem purta de grijă singure.

Pentru că își cer iertare când ne așteptăm cel mai puțin.

Pentru că vin la noi când ne este dor de ei.

Pentru că pot oferi durere, dar o pot și lua în doar câteva ore.

Pentru că mănâncă mult, beau mult, dorm mult, dar și muncesc mult.

Pentru că ne consideră câteodată naive, deși putem fi mai perverse decât ei.

Pentru că au curaj să se uite după fete și de mână cu noi și asta ne amuză.

Pentru că nu toți sunt așa! 😀

Pentru că sunt foarte diferiți.

Pentru că se pot sacrifica pentru noi mai mult decât am fi noi dispuse.

Pentru că iau atitudine atunci când ne vor.

Pentru că ne spun te iubesc în cel mai romantic și mai neașteptat mod.

Pentru că le trimitem 100 de mesaje pe care le văd, dar nu știu ce să răspundă. Numai când îți imaginezi fața lor când citesc, nu te poți supăra.

Pentru că nu se învinețesc dacă se lovesc de marginea patului.

Pentru că sunt geloși, dar nu vor să recunoască.

Pentru că îi deranjează când suntem reci, dar vor să pară puternici și spun că nu îi afectează.

Pentru că fac mai mult sport decât noi.

Pentru că atunci când se întâlnesc cu prietenii nu vorbesc despre ce buze pufoase au iubitele lor.

Pentru că știu să ne facă să ne simțim superioare câteodată, dar nu devine o obișnuință.

Pentru că oricât de puternice am părea noi, ne simțim mult mai în siguranță lângă ei.

Pentru că nu le place muzica noastră, dar totuși o suportă.

Pentru că se uită la comedii romantice și uneori chiar ne sărută la finalul filmului.

Pentru că nu o să recunoască niciodată că femeile pot conduce o mașină mai bine decât ei. Dar asta îi face adorabili.

Pentru că se aliază repede între ei.

Pentru că nu renunță la prietenii lor din cauza fetelor.

Pentru că par foarte siguri pe ei, dar regretă de multe ori deciziile luate.

Pentru că unii încearcă să nu sforăie.

Pentru că ne admiră delicatețea.

Pentru că nu au concepții legate de sex.

Pentru că ne vor mereu, oriunde și oricum. Nu îi doare capul, nu sunt somnoroși și nu li se pare niciodată prea mult.

Pentru că au ceasuri, care le dau un aer de oameni importanți.

Pentru că sunt importanți, pentru noi.

Pentru că rămân șocați când nu facem ce vor ei.

Pentru că nu îi deranjează dacă ieșim cu fetele.

Pentru că nu ne întreabă despre foștii prieteni.

Pentru că râd de inocența noastră.

Pentru că le plac animalele.

Pentru că atunci când mergem într-o călătorie ei cară bagajele cele mai mari.

Pentru că ne alintă frumos.

Pentru că uneori își aduc aminte de ziua noastră și ne fac surprize.

Pentru că nu ne înțeleg, dar își bat capul.

Pentru că deși Mircea Cărtărescu a scris: ”De ce iubim femeile?”, ei nu au citit cartea.

Există 1000 de motive pentru care am putea să iubim bărbații. Important este însă să găsim unul lângă care să radiem și căruia să îi putem dedica o listă ca cea de mai sus.

I don’t Bruise easily!

M-am saturat de fete care se plang! In orice clipa a vietii sufera, mereu barbatii sunt rai si le fac sa sufere. Stiti de ce? In mare parte pentru ca ele lasa lucrurile sa ajunga nefavorabile pentru ele. M-am saturat de femei care sunt dependente de barbati, de femei care nu isi vad viata decat de mana cu un barbat si eventual in spatele lor mereu. Femei de 32 de ani plang dupa pusti de 25 pentru ca sunt ignoranti, fete de 20 de ani plang dupa barbati de 35 de ani care nu pot avea un viitor cu ele pentru ca….bineinteles au o sotie.

Fetelooor!! Exista viata si dupa o despartire! Se poate trai si daca nu e nimeni langa voi sa va spuna “te iubesc” (si de cele mai multe ori sa fie fals).

Daca ma duc la un interviu , nu ma intreaba nimeni iubita cui sunt sau daca adorm in fiecare noapte in bratele unui mincinos. Si nu, nu scriu postul asta din frustrarea mea proprie, din suferinta sau eu stiu ce alte idei. Scriu asta doar pentru ca m-am saturat sa fiu prietena care incurajeaza fetele. Nu inteleg de ce trebuie sa ajungeti in situatia asta.

Da, fetele sunt fiinte sensibile. Dar trebuie sa fim si puternice cateodata. Viitorul unei persoane nu trebuie sa graviteze mereu in jurul persoanei de langa ea si daca totul s-a destramat sa se ajunga la depresii si la alte lucruri mai grave. Toate avem un viitor in fata indiferent de cine va fi langa noi.

Trebuie sa ii apreciem insa pe cei care stiu sa ne faca sa ne dorim sa fim in preajma lor, sa fim cateodata doar cate un satelit in jurul lor, dar care sa ne protejeze, iubeasca si sa ne aprecieze pentru ceea ce suntem. Aud prea des totusi expresia: “O stii pe tipa aia? Cum nu? E prietena tipului ala care…” Invers eu nu prea aud. Poate doar intre doua fete cand barfesc un baiat si spun ca nu e disponibil pentru ca are prietena. Dar aproape niciodata un baiat nu are eticheta de “iubitul/prietenul unei fete”. Nu-i normal.

Poate eu pot sa vorbesc pentru ca nu am trecut prin situatii asemanatoare si chiar daca am suferit din cauza baietilor am trecut repede peste si mi-am concentrat atentia asupra altor activitati precum scoala, cititul, iesirile cu prietenii. Am incercat sa invat orice lucru bun din orice relatia si apoi am trecut peste. Greu, usor, nu conteaza. Dar fara drame.

Cat oare sa suporti ca femeie? Cat sa mai acceptati sa fiti calcate in picioare si sa va lasati batjocorite de barbati care nu-si pot demonstra barbatia decat jignind sau lovind (nici nu vreau sa imi imaginez) o femeie?

Si daca vreti sa traiti in universul asta defect, atunci lasati-va tratate ca niste jucarii stricate si uitati ca odata, demult aveati o calitate numita demnitate. Dar nu mai trageti pe nimeni in aceasta lume!

Daca nu se afla in situatia asta in mod direct, orice fata are o cunostiinta care e asa. De ce trebuie sa stim ca exista femei care uita cat s-au chinuit stramosii nostri pentru a le oferi un loc in societate? De ce sa ne luptam in fiecare zi cu fete care vor sa fie in umbra barbatilor, pentru ca asa au invatat de la mame, sau asa au vazut la cea mai buna prietena? Sunt de acord sa va creati propria lume, dar ramaneti acolo inchise in ea, daca nu mai exista nicio sansa sa iesiti! Dar lasati alte fete sa stie ca exista viata si dupa despartire!

Exista viata si daca esti singura! Exista si fara barbati care sa grativeze in jurul fetelor! Si mai ales exista si fara un imbecil care sa se simta mai presus de tine, doar pentru ca a fost nascut cu ceva in plus.

Punct. From Bucharest!

It’s your duty to be beautiful, if you want to be loved

În ziua de azi, să arăți doar bine nu este suficient. Trebuie să ne argumentăm permanent statutul și puterea de seducție prin toate metodele pe care le avem la îndemână, de la forme augumentate chirurgical până la poze photoshopate pe pagina de Facebook. Și, contrar opiniilor misogine, nu facem aceste eforturi pentru a încuraja fluieratul muncitorilor de pe șantier (de care cred a toate avem onoare) și în multe cazuri nici pentru a compensa carențele de încredere în sine.

Aceste strategii sunt inventate pentru a ne spori valoarea și controlul pe care îl avem în relațiile de orice gen și pentru a bate bărbații cu propriile arme; pe principiul mega-vehiculat în reclame că, dacă arătăm foarte hot, putem obține absolut orice, de la popularitate până la cei mai doriți burlaci. Astfel ne pliem mințile și trupurile pe fanteziile masculine pentru a ne simți puternice și demne de apreciere.

Trăim în vremuri în care sunt valorizate accesoriile și gadget-urile. În argoul contemporan, sânii femeilor sunt deja denumiți airbag-uri frontale. Metafora subliniază aspectul funcțional al femeii, care este transformată într-un obiect și privată de caracteristicile unui subiect uman.

Desigur, ne simțim bine atunci când suntem privite și dorite. În același mod în care poșeta cea mai râvnită a sezonului stârnește aplauzele tuturor fashionistelor, un look îngrijit și un corp sexy invită la admirație. Dar granița dintre lucrurile pe care le facem de dragul nostru și compromisurile la care recurgem pentru a obține validarea altora este foarte fină. De exemplu, o rinoplastie acolo unde este cazul, corectarea asimetriilor sau trecerea de la cupa A la cupa C sunt niște schimbări binevenite, dacă lipsa acestora creează un complex. Este absolut OK să vrei să te simți bine în propia piele.

Când o să crești mare..

O să ai voie să stai până târziu afară, o să ai voie să te uiți la filme după 12 noaptea, o să ai voie să participi la discuțiile adulților, o să înțelegi, o să poți, o să vrei, o să realizezi, o să îmi mulțumești, nu o să mai pui atâtea întrebări..

Și am crescut..

Acum ne cer ei sfaturi nouă. Noi, cei pe care i-au șters la fund nu cu prea mulți ani în urmă, noi cei care ne înnodam degetele când încercam să ne legăm șireturile, care plângeam de fiecare dată când mofturile nu ne erau împlinite și care făceam fețișoare de îngerași când făceam ceva rău.

Și unde am ajuns? Ne dăm rotunzi că știm să vorbim corect și îi corectăm, când de fapt abecedarul e ultima carte deschisă, râdem ironic când nu știu să folosească ultima generație de telefoane și când nu înțeleg toate funcțiile unui laptop nou, eventual cu un măr pe el.

Știm să programăm televizorul să se închidă și ciudat este că mai rar uităm să adormim fără muzică, decât fără să ne spunem rugăciunea. Ne este mai ușor să comunicăm prin sms-uri din confortul patului nostru, decât de pe un scaun la o cafenea, citim ziare, dar nici măcar nu știm unde este chioșcul din cartier, pentru că le citim pe net și de fapt, toată viața este pe net.

Și poate câștigăm și noi bani, dar nu îi ținem în mână. Apar doar sub formă de cifre pe ecranul unui dispozitiv, pentru că ne plac cardurile. Și nu mergem la doctori. Citim forum-uri și ne dăm singuri un diagnostic. Apoi ne comandăm medicamente online. Și suntem sănătoși. Suntem împotriva sistemului și semnăm tot felul de petiții, care nu se materializează niciodată în nimic. O dublă negație, care în cazul de față nu se anulează, ci întărește negația. De ce? Pentru că așa vreau eu! Pentru că este blogul meu, pentru că am tăiat din dex cuvântul jurnal și pentru că nu vreau să dezamăgesc generația.

Simt dorința să fabulez…

Să știi ce se întâmplă cu tine, să treci spre fericire, având ideea că oricum se ajunge acolo, să explici ceva despre tine. Ceva despre. Când dai de tine. Și dacă merge, e pentru că te-a cucerit formula. Îmi curge viața dacă găsesc formula.

Îl priveam. I-am spus ca forma vieții, pe care forma vieții lui o ia, îl sperie. Trebuie să tai cuvântul sperie, să scriu cuvântul înspăimântată. A fost atent cu această propoziție.

Studiază bijuteriile vechi ale familiei, lucruri care pe mine nu m-au interesat niciodată, ea le evaluează pe loc. Trebuie să apară cineva în familie care să activeze valorile rămase în unghiuri moarte din rațiuni sentimentale sau de evoluție a vieții sociale a membrilor săi.

N-am scris ce trebuia. Am scris că tinerii de pe șantier nu cunosc toți importanța viitorului obiectiv. Acești tineri minunați, care nu fac niciun efort când e vorba de investiții neobișnuite, părând a cultiva astfel plăcerea aventurii, nu sunt printre cei care sunt citați la inițiativele de rutină, care fac soliditatea și suplețea efortului colectiv.

N-ați înțeles, dar efortul de a mă face înțeleasă e mai mare decât de a scrie.

E interzis sa fii optimist!

Când întrebi pe cineva: Ce faci?, există doar trei variante de răspuns: Bine (cu un ton sec, banal), Rău (spus apăsat și cu nervi) și Mai bine lasă-mă în pace! De câte ori vi s-a întâmplat să vă răspundă cineva: Grozaaav! Nu mai pot de fericire. Mă bucur de fiecare moment al zilei mele perfecte și ma simt norocos că am o viață atât de frumoasă!?

Răspunsul acesta pare decupat dintr-un film romantic sau o comedie foarte bună. În realitate, nimeni nu pare să fie împlinit pe deplin. Cei care reușesc în afaceri au probleme în familie, cei care au o relație foarte bună cu partenerul au probleme financiare, tinerii care au o situație școlară excelentă nu au destui prieteni, oamenii înconjurați de prieteni se simt de cele mai multe ori singuri și neînțeleși. Oare nu putem să fim fericiți dacă nu ne împlinim toate lipsurile?

Eu mă trezesc dimineața cu o alarma care spune: Mă trezesc zâmbind în fiecare zi! (Laura Stoica – Mai frumoasă) și chiar dacă e 8 dimineața sau ora 12 (se întâmplă câteodată să am norocul să mă trezesc și la ora asta) încerc să îmi organizez ideile astfel încât să nu fie nimic deranjant pentru mine. Și da, eu chiar sunt fericită!

Totuși, urăsc oamenii care nu mă lasă să fiu așa. Sunt acei atotștiutori, acei dumnezei reîncarnați, care știu ei totul despre viață, despre tot felul de indivizi, analizează și pun sub semnul întrebării totul. Dacă spun că am făcut totul la un examen, replica lor este: Eii, n-ai de unde să știi ce notă o sa iei. Îți dai seama că mulți colegi au dat și bani, examenul ăsta nu se ia așa ușor!; tot ei sunt cei care o să spună atunci când abia ai cunoscut pe cineva și ai vrea să ai o relație: Ai grijăăă! Am mai cunoscut eu din astea/aștia ca ea/el! Nu crede nimic din ce îți spune! N-ai niciun viitor cu o persoană ca ea/el!

Dacă ai câștigat un interviu pentru un job, sigur șeful o să-ți facă avansuri, dacă o fată îl salută pe iubitul tău pe stradă, sigur e amanta lui, dacă o prietenă îți spune că astăzi nu vă puteți vedea pentru că îi este rău, sigur te minte, dacă ai cumpărat ceva ieftin la mâna a doua, sigur se va strica imediat, dacă un prieten a împrumutat bani de la tine și are telefonul închis o zi, sigur îți trage țeapă, dacă lași ceva în mașină, sigur ți-o vor sparge hoții, dacă ți-e rău, sigur ai nu ți-a priit ce ai mâncat la prânz. Nu vreți să ne mai lăsați?? Dacă avem nevoie de profeții, avem destule cărți pe care am putea să le studiem. Poate unii oameni chiar vor sa fie optimiști. Este o lege care interzice asta?

N-ai voie să ai încredere în oameni, pentru că te vor răni, nu ai voie să iubești, decât cu măsură, nu ai voie să îți arăți dragostea, nu ai voie să fii credincios, pentru că e absurd să crezi în ceva care îți spune să crezi și să nu cercetezi, nu ai voie să mănânci, să dormi, să mergi, să zâmbești. Iertați-mi impertinența, dar să respirăm avem voie?

Sau nu, nu avem voie, pentru că trăim într-un oraș care are un combinat siderurgic și aerul este foarte poluat. Cu cât respirăm mai mult cu atât crește riscul să ne îmbolnăvim și în cele din urmă vom dispărea. Și oricum nu am făcut nimic remarcabil, o să fim uitați de lume, doar pentru că am avut îndrăzneala să respirăm.

Prostii! Îmi place să am încredere în oameni și să fiu optimistă. Asta nu mi-a adus niciodată eșecul. Și acum, replica: Da, ești prea tânără, o să vezi tu mai târziu când o să dai de greutăți, cum o să fie. Vă anunț, cu regret poate pentru cei care vor rămâne surprinși, că trecerea timpului nu mă va face să mă schimb. Nu mă încadrez în profețiile astea moderne.

Visați, glumiți, iubiți, colorați-vă viața în cele mai năstrușnice culori, fugiți desculți prin viață chiar dacă asfaltul e prea fierbinte și iarba e plină de spini! Îmbrățișați-vă mai des, uitați de rigori atunci când simțiți nevoia să vă manifestați! Plânsul e bun doar când vine după o porție sănătoasă de râs! Și la final, nu uitați ca optimismul salvează vieți, pe când pesimismul nu face altceva decât să vă înrădăcineze prea mult în realitate, într-o lume care are nevoie acută de fantastic!

Doza de romantism

Este timpul sa imi bata inima mai cu putere. M-am hotarat astazi ca voi stimula mai putin cortexul prefrontal si imi voi lasa emotiile sa fuga libere, fara sa se mai refugieze. De ce? Pentru ca in timpul crizelor ( economice, de nervi, emotionale etc.) este normal sa cautam tot mai multa armonie si relatii parteneriale. Zilnic apar tot felul de stiri sau situatii care ne ingrozesc, dar oare reusesc acestea sa ne influenteze atat de tare incat sa renuntam la dorinte si sentimente? Eu consider ca este invers.

La fel crede si americanca Helen Fisher, autoare de carti si antropolog la universitatea Rutgers din New Jersey, care considera ca exista o influenta a acestor crize asupra iubirii. Problemele financiare si teama de somaj duc la eliminarea dopaminei din creier – substanta legata de sentimentele de iubire si fericire. “Stresul poate avea ca efect o deschidere mai mare catre oameni si o apropiere intre acestia”, spune cercetatoarea. “Oamenii sunt mai receptivi la sentimentele romantice.”

Si ghiciti! Cifrele chiar ii dau dreptate. Site-urile on-line de specializare in relatii amoroase arata o crestere majora a numarului membrilor. Conform unui studiu Parship, 52% dintre persoanele singure vor sa investeasca mai mult timp si bani in cautarea unui partener. Ar trebui sa ne simtit norocosi cei care am trecut de pasul asta!