De ce iubim bărbații?

Pentru că am citit un blog unde un băiat scria o mulțime de motive drăguțe pentru care ei ne iubesc și mi-a adus zâmbetul pe buze.

Pentru că sunt puternici și în brațele noastre devin sensibili.

Pentru că ne analizează din cap până în picioare și noi ne facem că nu îi vedem.

Pentru că uneori ne suportă mofturile.

Pentru că poartă tricouri mari pe care ni le dau nouă când dormim.

Pentru că nu le place să bem prea mult, dar totuși sunt ocrotitori când nu ne mai putem purta de grijă singure.

Pentru că își cer iertare când ne așteptăm cel mai puțin.

Pentru că vin la noi când ne este dor de ei.

Pentru că pot oferi durere, dar o pot și lua în doar câteva ore.

Pentru că mănâncă mult, beau mult, dorm mult, dar și muncesc mult.

Pentru că ne consideră câteodată naive, deși putem fi mai perverse decât ei.

Pentru că au curaj să se uite după fete și de mână cu noi și asta ne amuză.

Pentru că nu toți sunt așa! 😀

Pentru că sunt foarte diferiți.

Pentru că se pot sacrifica pentru noi mai mult decât am fi noi dispuse.

Pentru că iau atitudine atunci când ne vor.

Pentru că ne spun te iubesc în cel mai romantic și mai neașteptat mod.

Pentru că le trimitem 100 de mesaje pe care le văd, dar nu știu ce să răspundă. Numai când îți imaginezi fața lor când citesc, nu te poți supăra.

Pentru că nu se învinețesc dacă se lovesc de marginea patului.

Pentru că sunt geloși, dar nu vor să recunoască.

Pentru că îi deranjează când suntem reci, dar vor să pară puternici și spun că nu îi afectează.

Pentru că fac mai mult sport decât noi.

Pentru că atunci când se întâlnesc cu prietenii nu vorbesc despre ce buze pufoase au iubitele lor.

Pentru că știu să ne facă să ne simțim superioare câteodată, dar nu devine o obișnuință.

Pentru că oricât de puternice am părea noi, ne simțim mult mai în siguranță lângă ei.

Pentru că nu le place muzica noastră, dar totuși o suportă.

Pentru că se uită la comedii romantice și uneori chiar ne sărută la finalul filmului.

Pentru că nu o să recunoască niciodată că femeile pot conduce o mașină mai bine decât ei. Dar asta îi face adorabili.

Pentru că se aliază repede între ei.

Pentru că nu renunță la prietenii lor din cauza fetelor.

Pentru că par foarte siguri pe ei, dar regretă de multe ori deciziile luate.

Pentru că unii încearcă să nu sforăie.

Pentru că ne admiră delicatețea.

Pentru că nu au concepții legate de sex.

Pentru că ne vor mereu, oriunde și oricum. Nu îi doare capul, nu sunt somnoroși și nu li se pare niciodată prea mult.

Pentru că au ceasuri, care le dau un aer de oameni importanți.

Pentru că sunt importanți, pentru noi.

Pentru că rămân șocați când nu facem ce vor ei.

Pentru că nu îi deranjează dacă ieșim cu fetele.

Pentru că nu ne întreabă despre foștii prieteni.

Pentru că râd de inocența noastră.

Pentru că le plac animalele.

Pentru că atunci când mergem într-o călătorie ei cară bagajele cele mai mari.

Pentru că ne alintă frumos.

Pentru că uneori își aduc aminte de ziua noastră și ne fac surprize.

Pentru că nu ne înțeleg, dar își bat capul.

Pentru că deși Mircea Cărtărescu a scris: ”De ce iubim femeile?”, ei nu au citit cartea.

Există 1000 de motive pentru care am putea să iubim bărbații. Important este însă să găsim unul lângă care să radiem și căruia să îi putem dedica o listă ca cea de mai sus.

I don’t Bruise easily!

M-am saturat de fete care se plang! In orice clipa a vietii sufera, mereu barbatii sunt rai si le fac sa sufere. Stiti de ce? In mare parte pentru ca ele lasa lucrurile sa ajunga nefavorabile pentru ele. M-am saturat de femei care sunt dependente de barbati, de femei care nu isi vad viata decat de mana cu un barbat si eventual in spatele lor mereu. Femei de 32 de ani plang dupa pusti de 25 pentru ca sunt ignoranti, fete de 20 de ani plang dupa barbati de 35 de ani care nu pot avea un viitor cu ele pentru ca….bineinteles au o sotie.

Fetelooor!! Exista viata si dupa o despartire! Se poate trai si daca nu e nimeni langa voi sa va spuna “te iubesc” (si de cele mai multe ori sa fie fals).

Daca ma duc la un interviu , nu ma intreaba nimeni iubita cui sunt sau daca adorm in fiecare noapte in bratele unui mincinos. Si nu, nu scriu postul asta din frustrarea mea proprie, din suferinta sau eu stiu ce alte idei. Scriu asta doar pentru ca m-am saturat sa fiu prietena care incurajeaza fetele. Nu inteleg de ce trebuie sa ajungeti in situatia asta.

Da, fetele sunt fiinte sensibile. Dar trebuie sa fim si puternice cateodata. Viitorul unei persoane nu trebuie sa graviteze mereu in jurul persoanei de langa ea si daca totul s-a destramat sa se ajunga la depresii si la alte lucruri mai grave. Toate avem un viitor in fata indiferent de cine va fi langa noi.

Trebuie sa ii apreciem insa pe cei care stiu sa ne faca sa ne dorim sa fim in preajma lor, sa fim cateodata doar cate un satelit in jurul lor, dar care sa ne protejeze, iubeasca si sa ne aprecieze pentru ceea ce suntem. Aud prea des totusi expresia: “O stii pe tipa aia? Cum nu? E prietena tipului ala care…” Invers eu nu prea aud. Poate doar intre doua fete cand barfesc un baiat si spun ca nu e disponibil pentru ca are prietena. Dar aproape niciodata un baiat nu are eticheta de “iubitul/prietenul unei fete”. Nu-i normal.

Poate eu pot sa vorbesc pentru ca nu am trecut prin situatii asemanatoare si chiar daca am suferit din cauza baietilor am trecut repede peste si mi-am concentrat atentia asupra altor activitati precum scoala, cititul, iesirile cu prietenii. Am incercat sa invat orice lucru bun din orice relatia si apoi am trecut peste. Greu, usor, nu conteaza. Dar fara drame.

Cat oare sa suporti ca femeie? Cat sa mai acceptati sa fiti calcate in picioare si sa va lasati batjocorite de barbati care nu-si pot demonstra barbatia decat jignind sau lovind (nici nu vreau sa imi imaginez) o femeie?

Si daca vreti sa traiti in universul asta defect, atunci lasati-va tratate ca niste jucarii stricate si uitati ca odata, demult aveati o calitate numita demnitate. Dar nu mai trageti pe nimeni in aceasta lume!

Daca nu se afla in situatia asta in mod direct, orice fata are o cunostiinta care e asa. De ce trebuie sa stim ca exista femei care uita cat s-au chinuit stramosii nostri pentru a le oferi un loc in societate? De ce sa ne luptam in fiecare zi cu fete care vor sa fie in umbra barbatilor, pentru ca asa au invatat de la mame, sau asa au vazut la cea mai buna prietena? Sunt de acord sa va creati propria lume, dar ramaneti acolo inchise in ea, daca nu mai exista nicio sansa sa iesiti! Dar lasati alte fete sa stie ca exista viata si dupa despartire!

Exista viata si daca esti singura! Exista si fara barbati care sa grativeze in jurul fetelor! Si mai ales exista si fara un imbecil care sa se simta mai presus de tine, doar pentru ca a fost nascut cu ceva in plus.

Punct. From Bucharest!

It’s your duty to be beautiful, if you want to be loved

În ziua de azi, să arăți doar bine nu este suficient. Trebuie să ne argumentăm permanent statutul și puterea de seducție prin toate metodele pe care le avem la îndemână, de la forme augumentate chirurgical până la poze photoshopate pe pagina de Facebook. Și, contrar opiniilor misogine, nu facem aceste eforturi pentru a încuraja fluieratul muncitorilor de pe șantier (de care cred a toate avem onoare) și în multe cazuri nici pentru a compensa carențele de încredere în sine.

Aceste strategii sunt inventate pentru a ne spori valoarea și controlul pe care îl avem în relațiile de orice gen și pentru a bate bărbații cu propriile arme; pe principiul mega-vehiculat în reclame că, dacă arătăm foarte hot, putem obține absolut orice, de la popularitate până la cei mai doriți burlaci. Astfel ne pliem mințile și trupurile pe fanteziile masculine pentru a ne simți puternice și demne de apreciere.

Trăim în vremuri în care sunt valorizate accesoriile și gadget-urile. În argoul contemporan, sânii femeilor sunt deja denumiți airbag-uri frontale. Metafora subliniază aspectul funcțional al femeii, care este transformată într-un obiect și privată de caracteristicile unui subiect uman.

Desigur, ne simțim bine atunci când suntem privite și dorite. În același mod în care poșeta cea mai râvnită a sezonului stârnește aplauzele tuturor fashionistelor, un look îngrijit și un corp sexy invită la admirație. Dar granița dintre lucrurile pe care le facem de dragul nostru și compromisurile la care recurgem pentru a obține validarea altora este foarte fină. De exemplu, o rinoplastie acolo unde este cazul, corectarea asimetriilor sau trecerea de la cupa A la cupa C sunt niște schimbări binevenite, dacă lipsa acestora creează un complex. Este absolut OK să vrei să te simți bine în propia piele.

Când o să crești mare..

O să ai voie să stai până târziu afară, o să ai voie să te uiți la filme după 12 noaptea, o să ai voie să participi la discuțiile adulților, o să înțelegi, o să poți, o să vrei, o să realizezi, o să îmi mulțumești, nu o să mai pui atâtea întrebări..

Și am crescut..

Acum ne cer ei sfaturi nouă. Noi, cei pe care i-au șters la fund nu cu prea mulți ani în urmă, noi cei care ne înnodam degetele când încercam să ne legăm șireturile, care plângeam de fiecare dată când mofturile nu ne erau împlinite și care făceam fețișoare de îngerași când făceam ceva rău.

Și unde am ajuns? Ne dăm rotunzi că știm să vorbim corect și îi corectăm, când de fapt abecedarul e ultima carte deschisă, râdem ironic când nu știu să folosească ultima generație de telefoane și când nu înțeleg toate funcțiile unui laptop nou, eventual cu un măr pe el.

Știm să programăm televizorul să se închidă și ciudat este că mai rar uităm să adormim fără muzică, decât fără să ne spunem rugăciunea. Ne este mai ușor să comunicăm prin sms-uri din confortul patului nostru, decât de pe un scaun la o cafenea, citim ziare, dar nici măcar nu știm unde este chioșcul din cartier, pentru că le citim pe net și de fapt, toată viața este pe net.

Și poate câștigăm și noi bani, dar nu îi ținem în mână. Apar doar sub formă de cifre pe ecranul unui dispozitiv, pentru că ne plac cardurile. Și nu mergem la doctori. Citim forum-uri și ne dăm singuri un diagnostic. Apoi ne comandăm medicamente online. Și suntem sănătoși. Suntem împotriva sistemului și semnăm tot felul de petiții, care nu se materializează niciodată în nimic. O dublă negație, care în cazul de față nu se anulează, ci întărește negația. De ce? Pentru că așa vreau eu! Pentru că este blogul meu, pentru că am tăiat din dex cuvântul jurnal și pentru că nu vreau să dezamăgesc generația.

Simt dorința să fabulez…

Să știi ce se întâmplă cu tine, să treci spre fericire, având ideea că oricum se ajunge acolo, să explici ceva despre tine. Ceva despre. Când dai de tine. Și dacă merge, e pentru că te-a cucerit formula. Îmi curge viața dacă găsesc formula.

Îl priveam. I-am spus ca forma vieții, pe care forma vieții lui o ia, îl sperie. Trebuie să tai cuvântul sperie, să scriu cuvântul înspăimântată. A fost atent cu această propoziție.

Studiază bijuteriile vechi ale familiei, lucruri care pe mine nu m-au interesat niciodată, ea le evaluează pe loc. Trebuie să apară cineva în familie care să activeze valorile rămase în unghiuri moarte din rațiuni sentimentale sau de evoluție a vieții sociale a membrilor săi.

N-am scris ce trebuia. Am scris că tinerii de pe șantier nu cunosc toți importanța viitorului obiectiv. Acești tineri minunați, care nu fac niciun efort când e vorba de investiții neobișnuite, părând a cultiva astfel plăcerea aventurii, nu sunt printre cei care sunt citați la inițiativele de rutină, care fac soliditatea și suplețea efortului colectiv.

N-ați înțeles, dar efortul de a mă face înțeleasă e mai mare decât de a scrie.

E interzis sa fii optimist!

Când întrebi pe cineva: Ce faci?, există doar trei variante de răspuns: Bine (cu un ton sec, banal), Rău (spus apăsat și cu nervi) și Mai bine lasă-mă în pace! De câte ori vi s-a întâmplat să vă răspundă cineva: Grozaaav! Nu mai pot de fericire. Mă bucur de fiecare moment al zilei mele perfecte și ma simt norocos că am o viață atât de frumoasă!?

Răspunsul acesta pare decupat dintr-un film romantic sau o comedie foarte bună. În realitate, nimeni nu pare să fie împlinit pe deplin. Cei care reușesc în afaceri au probleme în familie, cei care au o relație foarte bună cu partenerul au probleme financiare, tinerii care au o situație școlară excelentă nu au destui prieteni, oamenii înconjurați de prieteni se simt de cele mai multe ori singuri și neînțeleși. Oare nu putem să fim fericiți dacă nu ne împlinim toate lipsurile?

Eu mă trezesc dimineața cu o alarma care spune: Mă trezesc zâmbind în fiecare zi! (Laura Stoica – Mai frumoasă) și chiar dacă e 8 dimineața sau ora 12 (se întâmplă câteodată să am norocul să mă trezesc și la ora asta) încerc să îmi organizez ideile astfel încât să nu fie nimic deranjant pentru mine. Și da, eu chiar sunt fericită!

Totuși, urăsc oamenii care nu mă lasă să fiu așa. Sunt acei atotștiutori, acei dumnezei reîncarnați, care știu ei totul despre viață, despre tot felul de indivizi, analizează și pun sub semnul întrebării totul. Dacă spun că am făcut totul la un examen, replica lor este: Eii, n-ai de unde să știi ce notă o sa iei. Îți dai seama că mulți colegi au dat și bani, examenul ăsta nu se ia așa ușor!; tot ei sunt cei care o să spună atunci când abia ai cunoscut pe cineva și ai vrea să ai o relație: Ai grijăăă! Am mai cunoscut eu din astea/aștia ca ea/el! Nu crede nimic din ce îți spune! N-ai niciun viitor cu o persoană ca ea/el!

Dacă ai câștigat un interviu pentru un job, sigur șeful o să-ți facă avansuri, dacă o fată îl salută pe iubitul tău pe stradă, sigur e amanta lui, dacă o prietenă îți spune că astăzi nu vă puteți vedea pentru că îi este rău, sigur te minte, dacă ai cumpărat ceva ieftin la mâna a doua, sigur se va strica imediat, dacă un prieten a împrumutat bani de la tine și are telefonul închis o zi, sigur îți trage țeapă, dacă lași ceva în mașină, sigur ți-o vor sparge hoții, dacă ți-e rău, sigur ai nu ți-a priit ce ai mâncat la prânz. Nu vreți să ne mai lăsați?? Dacă avem nevoie de profeții, avem destule cărți pe care am putea să le studiem. Poate unii oameni chiar vor sa fie optimiști. Este o lege care interzice asta?

N-ai voie să ai încredere în oameni, pentru că te vor răni, nu ai voie să iubești, decât cu măsură, nu ai voie să îți arăți dragostea, nu ai voie să fii credincios, pentru că e absurd să crezi în ceva care îți spune să crezi și să nu cercetezi, nu ai voie să mănânci, să dormi, să mergi, să zâmbești. Iertați-mi impertinența, dar să respirăm avem voie?

Sau nu, nu avem voie, pentru că trăim într-un oraș care are un combinat siderurgic și aerul este foarte poluat. Cu cât respirăm mai mult cu atât crește riscul să ne îmbolnăvim și în cele din urmă vom dispărea. Și oricum nu am făcut nimic remarcabil, o să fim uitați de lume, doar pentru că am avut îndrăzneala să respirăm.

Prostii! Îmi place să am încredere în oameni și să fiu optimistă. Asta nu mi-a adus niciodată eșecul. Și acum, replica: Da, ești prea tânără, o să vezi tu mai târziu când o să dai de greutăți, cum o să fie. Vă anunț, cu regret poate pentru cei care vor rămâne surprinși, că trecerea timpului nu mă va face să mă schimb. Nu mă încadrez în profețiile astea moderne.

Visați, glumiți, iubiți, colorați-vă viața în cele mai năstrușnice culori, fugiți desculți prin viață chiar dacă asfaltul e prea fierbinte și iarba e plină de spini! Îmbrățișați-vă mai des, uitați de rigori atunci când simțiți nevoia să vă manifestați! Plânsul e bun doar când vine după o porție sănătoasă de râs! Și la final, nu uitați ca optimismul salvează vieți, pe când pesimismul nu face altceva decât să vă înrădăcineze prea mult în realitate, într-o lume care are nevoie acută de fantastic!

Doza de romantism

Este timpul sa imi bata inima mai cu putere. M-am hotarat astazi ca voi stimula mai putin cortexul prefrontal si imi voi lasa emotiile sa fuga libere, fara sa se mai refugieze. De ce? Pentru ca in timpul crizelor ( economice, de nervi, emotionale etc.) este normal sa cautam tot mai multa armonie si relatii parteneriale. Zilnic apar tot felul de stiri sau situatii care ne ingrozesc, dar oare reusesc acestea sa ne influenteze atat de tare incat sa renuntam la dorinte si sentimente? Eu consider ca este invers.

La fel crede si americanca Helen Fisher, autoare de carti si antropolog la universitatea Rutgers din New Jersey, care considera ca exista o influenta a acestor crize asupra iubirii. Problemele financiare si teama de somaj duc la eliminarea dopaminei din creier – substanta legata de sentimentele de iubire si fericire. “Stresul poate avea ca efect o deschidere mai mare catre oameni si o apropiere intre acestia”, spune cercetatoarea. “Oamenii sunt mai receptivi la sentimentele romantice.”

Si ghiciti! Cifrele chiar ii dau dreptate. Site-urile on-line de specializare in relatii amoroase arata o crestere majora a numarului membrilor. Conform unui studiu Parship, 52% dintre persoanele singure vor sa investeasca mai mult timp si bani in cautarea unui partener. Ar trebui sa ne simtit norocosi cei care am trecut de pasul asta!

Back Home!

Valiza intr-o mana, un autobuz vechi si o dacie pe pista…m-am trezit. Erau semne clare ca am ajuns in Romania. Putin socata m-am uitat la Alexandra, ea la mine: “Teodoraaa…am ajuns??”. O doamna cel mai probabil de la tara intreaba: “Dar unde duce cursa asta?” Un tip mai arogant: “La Tecuci, doamna!”..”Aoleoo…dar eu nu merg acolo!” Si isi taraste gentuta de mana prin autobuz sa gaseasca iesirea. Acelasi barbat, putin socat, radea, dar nu prea mult, o linisteste pe batrana si ii spune ca ne duce pe toti la loc sigur. Autobuzul inchide usile cu un scartait specific si plecam.

Ma uitam, analizam tot, pe geam vedeam zapada pt prima oara atat de aproape anul asta si auzeam romana in jurul meu. Tipul inca radea cu sotia lui pe furis de batrana, unii erau muzicanti, pe care ii auzisem in aeroport in Malaga cu manelele in timp ce asteptam avionul 😐 , unii obositi, fete triste peste tot, o femeie injura la telefon ca nu ii mai trebuie tari straine, ca ramane aici cat mai poate asa cum e, altii se imbracau cu toate hainele pe care pana atunci ne tinusera in maini, atmosfera… Niste baieti mai dubiosi ne analizau pe mine si pe Alexandra, noi ne feream privirile, ei zambeau gretos.

Am asteptat bagajele si mergeam parca impinsa de cineva de la spate, fara sa ma gandesc prea mult la realitate. In mintea mea erau atat de multe imagini, sunete si cuvinte incat nu puteam sa inteleg aproape nimic ce se intampla cu mine. Mergeam, Alexandra in fata mea cara o valiza imensa si ma uitam doar la rotile alea mici care treceau peste fiecare imbinare si ajungeau si mai departe.

M-am trezit direct in bratele mamei mele. Cald si pufos cineva ma tinea in brate si nu mai aveam bagaje eram doar puiul mic caruia i-a fost dor de imbratisarea mamei. Pupici, imbratisari, tata si in sfarsit auzeam. Cum te simti? Dor, Fericire, Multumiri..cuvinte pe care le prindeam din zbor.

Pe autostrada incepeam sa simt. Nu eram trista ca am plecat. Era ceva mai presus de fericire pe care nu mi-l puteam explica. Sunt fericita! Sunt fericita pentru experientele pe care le-am avut, sunt fericita pentru dragostea pe care am reusit sa o simt, sunt fericita pentru familia mea, prietenii si nu in ultimul rand sunt fericita sa pot sa fiu eu.

Raman constanta…point for me!

Nu incetez sa ma uimesc. Acum o luna citeam o lista despre ce as vrea sa fac in anul 2010 si spre surprinderea mea majoritatea punctelor de pe lista au fost atinse. Astazi, am citit articolul specific perioadei in care ne aflam: ” Saptamana Dragostei”. As fi putut sa scriu altul in care sa prezint parerea mea despre sarbatoarea: Sf. Valentin. Dar stiti ce? Cred exact acelasi lucruri ca acum un an. Sa fie asta vreun semn ca nu evoluez? Sau e un semn ca la 20 de ani eram deja evoluata si acum doar ma “conserv”?

Daca ar fi totusi sa schimb ceva la articolul meu de anul trecut as spune cu ferminate ca nu sunt singura. Nici fizic, nici psihic. Da, stiu, sunt departe de toti prietenii, dar o am langa mine pe cea mai buna prietena, tot felul de oameni noi si mai mult am familia si toti prietenii care ma iubesc si se gandesc la mine, nu numai in ziua de 14 februarie, ci mereu.

Am observat ca articolul “Singura de Valentine’s Day” a fost accesat de multe ori in perioada asta. Nu ca m-ar deranja, dar as sfatui fetele (sper ca nu cauta pana si baietii) sa nu mai caute cuvintele astea pe google pentru ca nu se merita! Atatea despartiri, atatea tristeti, ganduri, amintiri, pentru ce? La sfarsitul zilei ne vom intreba tot cine suntem noi, cum suntem formati, cum am contribuit la modernizarea societatii, cum ne caracterizam ca personaje intr-un film in care regizorii suntem intotdeauna noi, nu omul de langa noi.

Acum e unul, maine va fi altul. Iubirea ne leaga, dar e strans legata si cu ura, frustrarea, neimlinirea. Oamenii se despart dupa 20 de ani de relatie si poate intr-o luna gasesc o persoana care ii face mai fericiti decat au fost vreodata in cei 20 de ani. Daca am reusit sa inteleg ceva in toti anii in care am intrat cu entuziasm si am iesit cu regret din relatii, este ca dragostea e relativa ( cu sensul de limitat, conditionat).

Ne indragostim, suntem fericiti si este putin timp devenim stresati si (poate) stresanti. Atunci ne hranim doar cu ideea unui viitor mai bun si cu amintirile in care eram atat de indragostiti incat nu ne recunosteam. Pana ne gasim dragostea adevarata, ceea ce, conform mitului androginului, se pare cam vom sti cu exactitate, propun sa nu ne mai gandim in zile precum Sf. Valentin ca suntem singuri sau ca dragostea nu ne este impartasita.

Mai bine ne-am cauta prietenii care poarta numele Sfantului (desi nu e o sarbatoare autentica) si i-am face fericiti cu o urare de bine.

Cadouri pentru mame soacre (tinere!!)

Astazi a fost ziua in care am alergat dupa cadouri. Am cumparat cam pentru 6 persoane eu, iar prietena mea pentru vreo 4. Toate le-am procurat intr-o ora. Cu toate astea, ne-am petrecut 4 ore in total in mall. De ce?? V-ati prins dupa titlul postului. Am cautat un cadou pentru “mama soacra”. Va dati seama ca e doar un fel de a ma pronunta ca niciuna dintre noi doua nu se poate lauda cu o asemenea “achizitie”. Totusi, m-as ingrijora putin daca as putea sa fac asta la 21 de ani.

Asadaaar, nu am gasit nimic care sa ne placa intr-adevar extraordinar de mult si am ajuns acasa fara niciun cadou pentru distinsa doamna. Care trebuie sa recunosc nu este “a mea”. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa cautam pe google: “Cadouri pentru mama soacra!”.

Ei bine, 100 de forum-uri si articole insipide despre aceleasi lucruri, pana cand am inceput sa cred ca femeile chiar isi dau copy paste la raspuns si il posteaza si pe alt site. Totusi, de ce nimeni nu se gandeste ca si fetele de 18-25 de ani au iubiti, care la randul lor au mame, care asteapta niste cadouri in anumite situatii din viata?

Si nu, noi nu le putem lua icoane, batic, aspirator sau brose invechite de aur. Si fetelor, nu ascultati prostiile de pe net sub nicio forma! Nu exista “cadouri casnice” pentru soacre. Poate merg pentru bunica baiatului, dar o mama a unui baiat tanar, vrea sa se simta apreciata, ea,ca femeie, eventual scoasa din tabloul familiei, pentru ca oricum in fiecare minut din viata ei, este vazuta ca mama sau sotie. Trebuie sa fie ea cu feminitatea ei, cu simturile ei proprii, sa se simta placuta si iubita in interior.

Sper ca va scoateti din cap ideea florilor in ghiveci, atat de old. Astea trebuie pastrate tot pentru bunica, matusa mai in varsta. Ele apreciaza mai mult genul asta. Mama mea de exemplu, sigur nu ar vedea intr-un ghiveci cadoul potrivit de la iubitul meu, dar poate alte mame au o anumita pasiune pentru flori. Deci, revin, din partea mea, oribile, din partea unora, poate frumoase ?!

Asadar, sa va spun ideile mele. Ca tot v-am amenintat aici.

1. Lotiune de corp (de la Zara Home, eventual de White Jasmin sau Brown Vanilla, incantatoare), in set cu betisoare parfumate, lumanare gigantica parfumata + suport elegant de betisoare. Pe langa astea, in acelasi cadou o pereche de manusi clasice si feminine, care sa ramana amintire (tinand cont ca restul, exceptand suportul de betisoare, se consuma).

2. Sare de baie cu orice miros relaxant, de preferat nefructat (cuvant inventat de mine acum), precum petale suave de transafir, crini, iasomie, lacramioara, dar si altele precum briza marina, scortisoara, lavanda. Pare ciudat, dar am gasit toate aceste arome si sunt mai mult decat relaxante. Aceleasi arome se pot imprumuta si pentru alte idei, precum crema de maini, masca relaxanta pentru fata sau par. Si tot felul de produse fara sa se ajunga la geluri de dus, sapunuri si altele. Pe langa astea, un portofel stilat, in stilul primului cadou.

3. Un evantai elegant, pe care chiar sa il poate folosi. I-am luat unul mamei mele si a fost incantata. In acelasi cadou se poate integra si o esarfa, dar intr-un anumit stil: marocan sau indian. Chiar si o bluzita draguta ar merge in complentare, dar tot ceva original. Nu genul piata, cu efect ieftin.

4. Daca este iubitoare de lectura, cum toate mamele dupa o anumita varsta sunt, merge perfect si o carte romantica si feminina care sa o introduca poate si pentru cateva ore intr-un alt univers. Alegerea mea: Jane Austen – Mandrie si prejudecata. Pentru a-i creea un mediu potrivit pentru citit, se pot cumpara tot betisoare parfumate si bomboane de miere.

5. Un CD cu muzica pe placul ei, pentru masina sau pentru acasa, personalizat. Si CD-ul si carcasa cu poza cu voi doi sau mai frumos cu ea si sotul ei, daca e un cd romantic. Daca e un CD cu muzica din anii ’80 ar fi frumos sa il luati pe el complice si sa cautati o poza cu ea de cand era mai tanara. O sa o amuze, dar daca nu are simtul umorul dezvoltat mai bine va rezumati doar la melodii si la un mesaj pe carcasa. Ca sa intre in atmosfera ii puteti lua o pernuta vintage, daca se potriveste cu stilul ei sau o pernuta potrivita pentru masina ca sa se relaxeze in timp ce vine sau se duce la serviciu. La fel, niste bomboane cu licor ar fi potrivite pentru o seara relaxanta.

6. Un set de perle sau un set de bijuterii cu chihlimbar. Stilate si totusi nu foarte scumpe ca bijuteriile din aur.

7. Nu m-am gandit la o varianta. Exista posibilitatea ca mama baiatului, desi el e foarte modern si stilat, sa fie mai modesta. Sa nu fie chiar o fana a lucrurilor feminine si delicate, ci doar o femeie practica, care isi doreste un cadou de care are nevoie si pe care il va folosi mult. In cazul asta, ca sa evitati lucrurile pentru casa, gen cescute, set de tacamuri, lucruri pentru baie, care sunt un cadou pentru intreaga familie, nu pentru o singura doamna, ar trebui iar sa va intrebati partenerul clar ce anume aude cel mai des de la mama lui. “Mi-ar trebui si mie o pereche de cizme noi!” Poate fi un cadou neinspirat si care sa nu o marcheze, dar cu siguranta iti va multumi ca o vei scuti de o cheltuiala in plus.

8. O oglinda intr-o rama veche, feminina. O veioza fina si frumoasa pentru noptiera ei , care poate veni si ea in set cu o carte (de poezii eventual, relaxant).

9. Daca este fumatoare, o scumiera eleganta, o tabachera, in set cu filtre de tigari. O tigara electrica acum la moda. Ideea generala este sa fie un cadou complex, care sa creeze o atmosfera, o stare de spirit. Pana si un ursulet de plus este mai apreciat daca este oferit cu o paturica pufoasa si papuci de casa moi. (Nu ca ar fi un cadou bun pentru o doamna.) Orice lucru mic, asociat cu altele, din aceeasi gama, pot forma cadoul perfect.

Un demachiant cu niste dischete demachiante parfumate si cu o crema de noapte, tot ar insemna un cadou dragut si destul de ieftin chiar.

10. Oricuum, sper ca sunteti constiente care e cel mai frumos cadou. E cel mai scump, cel mai frumos, cel mai dorit, perfectiunea pe lume. Un nepoteeel!