M-am saturat sa te astept…

Ma gandesc sa ma mut. Sa plec de langa tine. Sa nu mai avem niciun contact. M-am saturat de dimineti reci in care te asteptam ore intregi cu speranta in suflet sa fii in regula si sa nu fii ramas blocat pe undeva sau sa fii lovit, m-am saturat de toti oamenii pe care ii considerai mai importanti decat mine, m-am saturat sa te vad de la departare si sa nu te opresti pentru mine nici macar o secunda.

Am fost depedenta de tine, dar nu te mai vreau in viata mea! Acum de cand te-ai “tunat” sau modernizat, ai uitat cand erai doar un “prafuit” pe care doar eu si doi prieteni te mai tineam in “circuit”. De ce sa te mai astept? De ce sa ma trezesc devreme pentru tine? De ce imi faci tu programul cand sa ma culc? Continuă lectura M-am saturat sa te astept…

Barbatul “theodorian”

Am prea mult timp liber. Asa ca il fructific citind. Cam 80% din timp. Am realizat ca drumurile cu autobuzul au devenit din ce in ce mai rapide cand citesc, asteptarea in statie este placuta, dupa amiaza ploioasa este perfecta si singuratatea nu e chiar atat de groaznica.

Totusi, in 20% din timpul ramas, m-am gandit, cum naiba e barbatul perfect pentru mine?? Mereu gasesc defecte tuturor de langa mine, dar nici eu nu am clar in mintea mea cum ar trebui sa fie. Asa ca o sa incerc sa scriu tot ce cred eu ca ar trebui sa aiba un barbat sa fie de nota 10!

1. Cel mai important este sa fie Destept, Inteligent, Intelept, Chibzuit, cum vreti voi, numai sa aiba destule circumvolutii (macar cat mine, desi ideal ar fi sa aiba mai multe sa am ce invata de la el).

2. Sa aiba perspectiva. Chiar daca nu o sa ajunga Patriciu 2, ar trebui sa aiba si el o idee asupra viitorului sau. Nu as vrea ca raspunsul la intrebarea: “Ce vrei sa faci cu viata ta?” sa fie: “Sunt tanar, ma distrez cat mai pot acum!”. Continuă lectura Barbatul “theodorian”

Monogrofia primaverii…

O zi speciala. Imi permit sa port tocuri chiar daca sunt cu un cap deasupra tuturor. Imi pun castile in urechi, eventual sa nu aud “zgomotele” specifice primaverii: “Hai fata sa-ti dau o zambila!”, “Tiiiiit, tiiiiit”, (cand port tocuri este invitabil sa nu ma vada soferii care in astfel de situatii au atentie distributiva), “Martisoareeeeeeeeeeeee, 2 lei, 2 lei!” etc si ies pe usa pentru a respira aerul nou de primavara.

Nasol, vecinul de la etajul 1 arunca o galeata cu apa murdara exact in fata scarii. S-a cam dus mirosul de primavara. In statie vad vanzatorii cum isi misca buzele si incerc sa le citesc pe buze ce spun. Numai minciuni! Lumea este vesela. Mai mult de 50% dintre femei au deja martisoare in piept, flori sau pungi cu cadouri. Ma apuca nostalgia si trimit un mesaj tuturor fetelor din agenda telefonica pe care il compun in timp ce astept in statie.

Pe drum primesc telefon ca nu se face cursul la care ma grabeam sa ajung. Perfect. Ma intalnesc cu o prietena, facem schimb de martisoare, ne rasfatam putin cu o mica achizitie vestimentara 🙂 ) dupa care ne despartim. Pe drum spre urmatoarea destinatie primesc 3 martisoare. De la necunoscuti. Frumos gestul lor. Continuă lectura Monogrofia primaverii…

Loc…(gol)….de buna ziua!

Vi s-a intamplat vreodata sa treceti pe langa oameni pe care ii cunoasteti si sa nu ii salutati? Mie, DA!

Si sincera sa fiu, nu inteleg de ce fac asta. In cele mai multe cazuri, sunt constienta ca si persoana care trece pe langa mine ma cunoaste si totusi ne comportam ca doi straini. Si de multe ori mi se intampla ca timp de 5 minute dupa “intalnirea noastra” sa ma gandesc la persoana respectiva. De exemplu: ma intalnesc cu un fost prieten, al unei foste colege de liceu, pe care il vedeam zilnic la cafenea si il stiu destul de bine, mai mult din descriierile ei. Si el ma stie pe mine, dar se intampla sa “nu ne observam” pe strada. Oare ne consideram mai interesanti daca parem inabordabili? Continuă lectura Loc…(gol)….de buna ziua!

Primul meu Press Card!

Nu e mare lucru, dar sunt fericita. Macar acum pot intra gratis in Piata de la Rusi, pe stadionul Dunarea cand nu joaca nimeni, in padure la Garboavele…ehee…o gramada de locuri! De fapt, chiar sunt unele locuri pe unde pot intra acum, ca doar sunt: “Presa” ! Dar, ce rost are sa ma incred? Sa ma cert cu voi ca nu va iau cu mine la cele mai exclusiviste petreceri?
Dar, chiar sunt mandra de mine! E primul press card! 🙂 Iuppy!

Apropo, marti o sa apara noul numar din Facultativ! Pentru studentii Universitatii “Dunarea de Jos” : Nu ezitati sa il cautati si sa cititi ceva din el! Chiar sunt unele lucruri folositoare stundetilor. Bineinteles ca oricine il poate citi, mai ales ca o sa fie distribuit GRATUIT in Campus, dar si printre studenti la facultati. Si de acum o sa apara la doua saptamani. Continuă lectura Primul meu Press Card!

Alambicat..

Ah, cât de plăcut era să te întorci acasă! Lumea o ostenea şi nu puţin, dar nici a se lăsa ore întregi sărbatorită de propriile-i creatii nu i se părea cea mai curata odihnă. Sătulă de îndatoriri ale creaţiei şi reprezentării, tânjea după bucurii casnice.

Inima îi era un castel purpuriu, aşezat într-o pustie stâncoasă, ascuns în spatele dunelor, înconjurat de o oază de mlaştină, dincolo de şapte ziduri de piatră. Nu se putea ajunge acolo decât în zbor. Avea o mie de cămări, o mie de pivniţe şi o mie de saloane alese, printre care unul cu o simplă canapea bej, pe care, întinzându-se, ea nu mai era “mare”, ci doar cu totul comună, fata care obişnuia să se odihnească astfel dupa o zi plină de îndatoriri.

Însă în cămările castelului se aflau, din podele până-n tavan, rafturi cu toate mirosurile pe care le adunase în timpul vieţii sale, mai multe milioane. Iar în pivniţele castelului erau butoaie cu cele mai bune parfumuri pe care le întâlnise. Când le venea vremea, erau trase în sticle şi aşezate apoi pe kilometrice coridoare umed-răcoroase, ordonate după an, atât de multe, că o viaţa n-ar fi ajuns pentru a fi bătute. Continuă lectura Alambicat..

Let’s begin!

Da, stiti vorba aia? Pofta trece nemancand? Asa incepe sa imi treaca si mie toata starea “maronie” pe care am avut o mare parte a vacantei mele, de 3 luni jumate! 🙂 ) Mai am inca o luna jumate si m-am hotarat sa nu las timpul sa treaca pe langa mine fara a-i pune piedica. Stiu undeva pe cineva care face palnie din frunze pentru a aduna roua de dimineata din cauza lipsei de apa, stiu pe cineva care isi pune inele cat mai mari in buze, cu suferinte greu de inchipuit doar ca sa atraga un barbat, o cunostiinta trebuie sa isi imparta atentia sotului cu inca 5 sotii, altii de mai aproape locuiesc in camine culturale pentru ca apele le-au luat casele.

Si totusi traiesc, si totusi se agata de orice farama de speranta, pentru ca iubesc viata si nimic nu li se pare greu. Sunt oameni puternici, nu ca noi, nu ca mine, care ma plang din cauza unor mici intamplari din viata mea, care ar trebui sa ma bucure. Continuă lectura Let’s begin!

Vânătoarele de indicatoare maro…

Să le vezi de la distanţă cum trec cu părul lor auriu (de cele mai multe ori) prin faţa geamului tău este una, dar să fii nevoit să trăieşti printre ele e alta. Să le observi de dimineaţă până seara, să asculţi tot ce vorbesc, să fii pur şi simplu absorbit de perfecţiunea şi profunzimea lor e deja prea mult.

Nu ştiţi despre cine vorbesc? Să vă explic. Fetele din lumea bună vor să fie mereu unice. Asta se ştie şi este dovedit ştiinţific. Însă, nu pot să fie unice prin afişarea unei colecţii de diplome, prin rezumarea ultimei cărti a lui Paolo Coelho sau prin câştigare premiului “Angajatul lunii” la locul de muncă (dacă există). Ele se iubesc la suprafaţă, dar trebuie să se atace pe la spate. Şi ce le doare cel mai tare? Atacul ..la braţ! Continuă lectura Vânătoarele de indicatoare maro…

d. o. r.

Departe. Oriunde. Rar…

Totul începe cu un gând şi o melodie. Gândul e slab, melodiia îl accentuează. Gândul devine puternic, melodiia devine o obişnuinţă.

Îi este frică să recunoască, ambiţia şi orgoliul formează o barieră greu de trecut, un obstacol pe care niciodată nu s-a gândit să îl alunge din calea ei. Aude mereu: “Dacă asta este modalitatatea ta de a iubi, dacă aşa consideri tu că se spune “adio” , încă mai ai multe de învăţat.” Râsul ei colorat intervine mereu şi pare absentă la tot ceea ce i se arată, traduce, chiar desenează. “Nu” a devenit de mult cel mai bun prieten al ei. A auzit în visele ei gândurile reci ale celorlaţi strigând: “Aruncă-mi sentimentele în stradă, nu ezita. Sunt lipsit de frică acum. Te-am învins!” Doar că dimineaţa când se trezea, uita totul şi acelaşi zâmbet de copil apărea din nou pe faţa ei şi masca orice urmă de dor.

Dor. Sentimentul acesta a fost mereu străin ei. A încercat sa îl simtă cu adevarat, însă nu reuşise. Singurele momente în care identificase trăirile ei cu dorul erau dispariţia mărcii ei preferate de suc de pe piaţă şi terminarea liceului. În cea de-a doua întâmplare, sentimentul fiind simţit doar timp de 2 minute cât a durat momentul apluzelor pentru absolvenţi.

Dar, acum se schimbare. Avea putere. Doar că acum sensul cuvântului putere îşi schimbase semnificaţia…avea putere să spună că…îi este DOR.

Daca taceai…prost nu erai!!

Dimineata frumoasa de septembrie: bormasina, smirghel, farfurii si castroane, plus vocea “mesterului” prin casa. Intr-un cuvant: super. As fi vrut sa dorm, urmand cursul logic al lucrurilor, tinand cont ca am adormit la ora 5, dar pana si mama mi-a spus odata ca dorintele nu iti sunt intotdeauna indeplinite. Asa ca m-am resemnat.

Totusi, toata galagia asta care m-a trezit din somn, mi-a dat o idee. Sa fac o lista cu toate cuvintele si expresiile care au inceput sa se foloseasca gresit si pe care nu le suport.

1. Ma-ntelegi, ma??

Domnul mester din casa (casa prietenei mele din bucuresti) vorbea dimineata la telefon: “Da, buey! Am ajuns, ma-ntelegi? Aha, ma apuc acum de treaba ma-ntelegi? Da, da, lasa ca vorbim noi. Ma-ntelegi tu. Pa pa.” Am uitat de somn in secunda urmatoare si mintea mi-a zburat la alte greseli atat de frecvente in vorbirea de zi cu zi, pe care incepem cu totii sa le acceptam si ni se par absolut normale. Probabil cel de la celalalt capat al firului ar fi fost vreun chinez care abia invata limba romana, ca altfel nu imi explic. Dupa mine, intrebarea asta ar trebui folosita doar atunci cand nu ai semnal la telefon ( Nu te aud, tu ma intelegi?), cand incerci sa ii spui iubitului ca nu il mai iubesti (Vreau un timp pentru mine, ma intelegi?) sau cand sufli cuiva la examen (CH3-COOH, ma-ntelegi mai??).  Continuă lectura Daca taceai…prost nu erai!!