Am mers ieri cu microbuzul jumatate de oras intr-o aglomeratie egala cu o nesimtire crunta.M-am urcat in mijlocul de transport cand era destul de liber la stat in picioare.Eh pana la urmatoara statie oamenii deja ajungeau sa se impinga unul in altul doar ca sa mearga cu acel micrbuz ce purta nr.10.Am ajuns sa ne grabim atat de tare incat sa preferam sa ne calcam in picioare?
Asta pentru ca, langa mine era o femeie care desi avea o gramada de spatiu in fata tinea neaparat sa ma inghesuiasca.Astfel, pana am ajuns la ultima statie, mi-a amortit mana incercand sa ma tin de spatarul unui scaun.Atata nesimtire nu cred ca mai vreau sa vad.Sa fie absolut plina masina si tu sa vrei sa tot intri ca si cand s-ar lungi automobilul ca sa fie loc pentru tot orasul…
Un alt exemplu al incapacitatii de a gandi logic sunt urmele de saliva de pe strada.Oare chiar nu ne-am saturat sa calcam in mucozitatile altora?
Oriunde te duci, pe orice poteca de margine de oras, te trezesti ca trebuie sa eviti focarul de infectie din fata ta.
Ori de ce nu, cojile de seminte din fata blocului in fata carora te opresti si te intrebi : Cate pungi de seminte au mancat oamenii astia?!
Nu mai are rost sa ma revolt impotriva nesimtirii din trafic, a celor care trec pe rosu fara nicio jena dar se supara cand sunt la volan si altii le sar in fata.
Suntem nervosi atunci cand vedem acte de acest gen, insa ni se leaga fularul la ochi cand noi suntem faptasii.Ne prefacem indiferenti sub pretextul: Trebuie sa supravietuiesc! Dar avem curajul sa ne spunem cuvantul cand vedem si pe altii ca si noi.Ce pot sa spun:Bravo romane!