Da, stiti vorba aia? Pofta trece nemancand? Asa incepe sa imi treaca si mie toata starea “maronie” pe care am avut o mare parte a vacantei mele, de 3 luni jumate! 🙂 ) Mai am inca o luna jumate si m-am hotarat sa nu las timpul sa treaca pe langa mine fara a-i pune piedica. Stiu undeva pe cineva care face palnie din frunze pentru a aduna roua de dimineata din cauza lipsei de apa, stiu pe cineva care isi pune inele cat mai mari in buze, cu suferinte greu de inchipuit doar ca sa atraga un barbat, o cunostiinta trebuie sa isi imparta atentia sotului cu inca 5 sotii, altii de mai aproape locuiesc in camine culturale pentru ca apele le-au luat casele.

Si totusi traiesc, si totusi se agata de orice farama de speranta, pentru ca iubesc viata si nimic nu li se pare greu. Sunt oameni puternici, nu ca noi, nu ca mine, care ma plang din cauza unor mici intamplari din viata mea, care ar trebui sa ma bucure.

Sa ma bucure da. Pentru ca astea ma fac mai puternica, pentru ca numai asa uit de naivitate, asa ma maturizez, cresc. Nu pot sa visez mereu la caluti care au coama roz, la kinder, la a-i cere autograf lui Miley Cyrus (glumesc, sa stiti:D) si la a avea o viata normala. Si nu normala in sensul de jucat fotbal, baut bere, chips-uri (ei, asta e foarte posibil sa se intample, din cand in cand, zilnic:D ) si nici plimbat prin gradina de trandafiri cu umbreluta pentru soare, dus cainele la manichiura si avand un maseur personal pentru durerile de pometi, de la botox.

Normala inseamna sa stii sa imbini stiluri de viata fara a ajunge la vreun extrem. De a sti care e cutitul pentru mancat peste, dar si de a sti cum arata o undita si o seara la cort. Cel putin asta inseamna pentru mine. Si o sa incerc sa ma uit mai mult pe The Money Channel si mai putin pe Jetix sau macar o sa schimb posturile intre ele. 🙂 ) Glumesc. De fapt, nici nu ma uit asa des pe Jetix, doar ca imi place sa ii oftic pe toti şpilării (ma saturasem de cuvantul smecher, asta e sinonim, dar e mai amuzant), care se uita pe Taraf, dar sustin ca au tot pachetul de la Discovery (tot pentru ca sunt şpilări, normal! ).

Asadar, nu o sa mai visez la o viata normala, ci chiar o sa am una. Pentru ca cel mai important ramane sa fii multumit de tine insuti, cunoscutii vin si pleaca. Si cum spuneam, pofta trece nemancand asa ca, stiti ce? Nici macar nu imi mai pasa, sunt chiar fericita. Si chiar daca ma uit la alt serial (Samantha Who….f tare…incercati), am invatat sa rad iar, chiar sa ma doara obrajii de ras si am invatat sa nu mai plec urechea la vorbele “celor care tin la mine”.