Ei bine, eu sunt una dintre acele bestii groaznice de care se fereste toata lumea in ziua de Valentine’s day. Probabil exista traditia ca daca stai cu cineva singur in aceasta zi atat de importanta (fass) purtatoare de inteles mitico-magic ei avea 7 ani de ghinion. Era sa zic o prostie…dar plm sunt pe blog-ul meu personal si as iesi din sfera eticului.

Dupa cum ziceam, nu suport spiritul Craciunului dus pana la extrem, cand toata lumea nu viseaza altceva decat mosi, oameni de zapada, brazi, globuri aurii si semineuri cu foc care arde mocnit; ei bine, acelasi sentiment il am si pentru acest 14 februarie. Aseara m-am uitat la stiri si am vazut ce alte minunatii au mai inventat oamenii pentru “sarbatoarea” asta nationala. Trandafiri imprimati cu “Te iubesc, esti viata mea…”, lantisoare cu pandantiv “cusca” in care fiecare isi pune o perla pe care o scoate singur din scoica, crini imperiali de zahar, creme, lumanari, pasta de migdale pentru masaj (groaznic!), si multe altele. Sarbatorile astea au devenit doar niste afaceri pentru comercianti, iar oamenii cad in plasa lor de fiecare data.

Pana la urma de ce iti trebuie o zi pentru a sarbatori dragostea? Toti baietii saracii fac economii sa scoata fetele in oras, cu totii strang bani pentru cadouri si se simt frustrati daca nu ofera ceva la fel de scump si de frumos precum al partenerului, isi pun toate “pilele” la lucru pentru a gasi o masa la un restaurant frumos, etc. Pentru ce? Nu ar fi mai frumos ca atunci cand toti oamenii sunt tristi, intr-o zi precum 27 noiembrie, fara nicio semnificatie, intr-o zi de miercuri, la 2 dupa amiaza sa iti surprinzi perechea cu un sarut din inima, cu un mesaj, cu o fotografie instantanee pe care apoi sa o inramezi si sa devina obiectul de baza pe biroul tau sau pur si simplu cu o vizita la servici, la scoala, oriunde pentru a-i spune ca iti era dor?

Si eu am sarbatorit Sf Valentin si sincer, niciodata nu m-am simtit special in ziua asta fata de alte zile normale. Ne dadeam cadouri, mergeam la restaurant, un sarut cu semnificatii profunde si atat. Apoi reveneam la viata dinainte, cand ghici ce? Ne dadeam cadouri, ieseam in oras si ne sarutam (de data asta fara semnificatii). Apreciez cel mai mult cuplurile care se iubesc sincer si se surprind fara a avea nevoie de ocazii speciale si pentru care fiecare zi este Valentine’s Day.

Ce rost are sa te supui unei mentalitati imprumutate? Poti sa iti gasesti motive de sarbatoare cand vrei sa petreci cu prietenii, de Halloween, de Sf Teodor, de Sanziene de exemplu, de Sfantul Ioan Gura de Aur, nu stiu, va gasiti voi ceva. Sarbatoarea celor 100 de beri, sarbatoarea dresurilor cu plasa, orice. Dar dragostea nu trebuie supusa efemeritatii si sa fie sarbatorita doar intr-o zi banala.

Si ce am observat este ca tocmai cuplurile “de duzina”, cele intre oameni care se “imprietenesc” doar de dragul de a fi cu cineva care sa plateasca sucul in club sau sa spuna da la invitatia unei seri “la film” pun cel mai mare accent pe aceasta sarbatoare. De ce? Pai e simplu. Fetele asteapta cadouri frumoase si scumpe, iar baietii stiu ca o sa aiba parte de o plata pe masura cadoului. Vedeti in ce s-a trasnformat sarbatoarea asta? E ceva de genul: ” Fata mie mi-a dat bratara de aur, dorm doua seri la el!”, “Mie mi-a dat un kkt de maimutoi idiotul, ma fac ca imi este rau!”.

Eu personal ma duc in club sambata seara cu fetele la “chicks go wild” eveniment organizat de noi! 🙂 ) Duminica probabil o sa ma trezesc prea tarziu ca sa realizez ca este Sfantul Valentin! Si oricum e mult mai interesant sa iesi din tipar. Toate fetele o sa fie cu prietenul, eu o sa fac ce vreau eu. Si cu banii pentru cadoul “lui” o sa-mi iau eu ceva frumos!