O-nțeleg, dar e degeaba

E joi, adică acea zi a săptămânii în care se țin orele mele preferate. Sigur că, din cauza grevei de azi, le-am ratat. Și asta mă enervează. Mă enervează că studenții-s în grevă și profesorii la fel.

Greva în sine, ca manifestare (renunțarea la cursuri pentru o zi) e o tâmpenie. O asemenea metodă de atragere a atenției ar funcționa, eventual, în societățile civilizate în care cei care conduc țara chiar dau doi bani pe cei care i-au ales. Nu e cazul la noi. Și, totuși, eu nu numai că pierd ore, dar nici profesorii și nici studenții nu câștigă mare scofală stând o zi degeaba.

Le înțeleg revendicările și mi se par de bun-simț. Dar metoda prin care vor să le obțină mi se pare ineficientă, cu atât mai mult cu cât își încarcă propriul program pentru viitorul apropiat (orele astea trebuie recuperate).

Fac pariu pe-o pungă de pufarin că politicienii își văd de treaba lor azi. Eventual, dacă ceva se agravează, vor mai face promisiuni peste promisiuni, doar ca să închidă gura tuturor pentru o perioadă de timp. După care o luăm de la capăt. Iarăși o grevă, iarăși promisiuni. Ce drăguț, e ciclic.

Deci da, mă enervează că azi n-am făcut ore. Nu neapărat pentru că n-am făcut ore. Ci pentru că n-am făcut ore și asta nu va avea niciun ecou important (și de durată!) prin Ministerul Educației.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *