Norul de cenușă care a paralizat traficul aerian în Europa m-a făcut să zâmbesc. Lumea modernă e ca o panseluță hipersensibilă. Pe cât de sofisticată ca structură/morfologie, pe atât de fragilă în fața problemelor de calibru.
Suntem 101% dependenți de jucăriile pe care ni le-am creat singuri. Dacă din varii motive rămânem fără electricitate la birou, atunci stăm. Paralizie totală: nu funcționează calculatoarele, telefoanele, echipamentele de birou în general. Uneori te mai salvează un laptop, dar nu pentru mult timp. Dacă pana de curent durează, iar ție ți se descarcă bateria la telefon, ghinion. Nu mai avem telefoane superbe, gen Nokia 1110, la care bateria rezista eroic chiar și o săptămână. Acum avem gadgeturi care știu să facă de toate, dar care consumă o cantitate de energie pe măsură – iar fără sursa de energie… hello Stone Age.
Apoi, dacă erupe un vulcan (a se vedea islandezul Eyjafjallajokull), traficul aerian e perturbat în toată Europa, lumea se dă peste cap, companiile aeriene au pierderi imense, călătorii sunt frustrați ș.a.m.d. Când apare o problemă serioasă de rezolvat, suntem la fel de neajutorați ca niște copii.
Și toate astea pentru că nu există un Plan B. Și nu există un Plan B pentru că mereu, dintotdeauna, am luat totul for granted. Nu ne gândim niciodată că s-ar putea să apară ceva care să ne schimbe complet programul, ziua, viața. Dacă acum câteva zile le-ai fi spus europenilor care aveau bilete de avion că nu vor mai ajunge la destinație din cauza unei erupții vulcanice, poate ți-ar fi râs în nas sau ar fi spus, cu zâmbetul pe buze, că e foarte puțin probabil. În aceeași ordine de idei – dacă folosești Twitter, măcar o dată pe săptămână vei citi nervii cuiva care s-a trezit dimineața fără apă potabilă la robinet, deși asta era de neconceput cu o seară mai înainte (pentru că ne-am obișnuit să le avem pe toate ACUM și de fiecare dată când e nevoie de ele).
Dacă nu avem electricitate, suntem paralizați. Dacă apare un nor de cenușă vulcanică, lumea supertehnologizată a secolului XXI e paralizată. Cu cât devenim mai sofisticați, cu atât devenim mai vulnerabili. La drept vorbind, erupția lui Eyjafjallajokull n-a fost ceva apocaliptic. Nu e nici măcar 1% din cât poate da natura, aceeași natură pe care o sfidăm în fiecare zi în diverse moduri.
În sfârșit, mi se pare amuzant și totodată periculos modul în care 24/7 credem că suntem pregătiți pentru orice, iar când ne lovim de probleme, suntem – vorba unui bun prieten – “vai de capu’ nostru”. Ș-atunci mă-ntreb, firesc: dacă modernizarea nu ne ajută să facem cu adevărat față problemelor majore care apar, atunci care e de fapt scopul ei?