In prima zi de scoala, unul din colegii mei mi-a spus “ai intrat in mine si nici macar nu te-ai uitat sa vezi in cine ai dat”. Deci ma bucur atat de mult ca nu mai observ oamenii si ma striga ei, incat as fi in stare sa-mi botez blog-ul ” Nu stiu, nu vad”
De asemenea o alta parte interesanta ce o reprezint eu, este : nu sunt atenta cand par antenta.Asa ca, doamna profesoara azi ganduri-le-mi erau dupa dragostea eminesciana.
Au trecut 20 de minute de cand am auzit un pasait dubios in casa.Desi nu prea ma preocupa pe mine nimic in acest moment, am avut vagul interes de a cauta de unde provine acest sunet mirifc.De la aspirator in niciun caz, de la mobila nu, de la nimic.Si sigur nici de la icoane…atat mi-ar mai lipsi.Asa ca am ajuns la geam.Ma uit peste:nimic.Ma uit in jos…o balta atat de frumoasa…
Heh…m-am dus in baie, calma ca deobicei, am luat un prosop ca altceva nu mi-a cazut la mana si apoi l-am trantit pe parchet.Dai si sterge, freaca bine ca sa nu intre sub covor.”Asa Ioana,asa Ioana “imi spunea mie icoana care credeam ca nu poate vorbi.Pentru cei interesati de ceea ce s-a mai intamplat va zic imediat. Inca mai curge, parchetul e bine, covorul doar un pic ud:D iar eu, si mai calma.