Loc…(gol)….de buna ziua!

Vi s-a intamplat vreodata sa treceti pe langa oameni pe care ii cunoasteti si sa nu ii salutati? Mie, DA!

Si sincera sa fiu, nu inteleg de ce fac asta. In cele mai multe cazuri, sunt constienta ca si persoana care trece pe langa mine ma cunoaste si totusi ne comportam ca doi straini. Si de multe ori mi se intampla ca timp de 5 minute dupa “intalnirea noastra” sa ma gandesc la persoana respectiva. De exemplu: ma intalnesc cu un fost prieten, al unei foste colege de liceu, pe care il vedeam zilnic la cafenea si il stiu destul de bine, mai mult din descriierile ei. Si el ma stie pe mine, dar se intampla sa “nu ne observam” pe strada. Oare ne consideram mai interesanti daca parem inabordabili?

La fel se intampla si cu vecinii. Si ce daca vecinul meu a plecat 5 ani in alta tara? Acum ma prefac ca nu il mai stiu? Si de daca unul abia s-a intors din puscarie si nu l-am mai vazut de cand aveam 8 ani? Sunt sigura ca si el ma stie. Totusi ne prefacem ca suntem necunoscuti intre noi, fara motiv. Despre batrani nici nu mai vorbesc; cand eram copii, cu totii ii salutam, acum saluturile noastre ajung la din ce in ce mai putini varstnici. Pentru ei, dar si pentru ceilalti, un salut si un zambet poate face diferenta dintre o zi mohorata si una insorita, chiar daca afara sunt 0 grade.

Unele femei spun ca ele nu saluta pentru ca barbatii ai trebui sa le salute primii. Corect, doar ca atunci cand se intampla cu adevarat asta, femeile nu aveau drept de vot.

Barbatii nu mai sunt asa de educati ca pe vremuri, dar atunci femeile nu aveau nici dreptul sa poarte pantaloni.

Nu ne mai respectam, suntem iritati mereu, ne certam, in trafic, pe strada, la magazin, ne grabim mereu. Dar sfatul meu este macar sa ne salutam! Nu a intarziat nimeni la servici daca a spus buna ziua vecinului din fata scarii, daca a spus salut colegului din generala sau daca a raspuns la salutul politicos al unui vanzator.

Ce naiba ne comportam asa primitiv? Daca mi-ai luat odata ciolanul, nu iti mai spun “uga uga” niciodata (si te si bat!).

Mi s-a intamplat sa fiu si cu prieteni pe strada si dupa ce treceam pe langa o persoana imi spunea: “Il vezi pe ala, a fost cu mine in liceu!” sau “…e fostul prieten al..” sau “…e fostul meu sef, de unde mi-am dat eu demisia..”. Oricine ar fi, cred ca e un semn de respect pentru tine sa treci peste lucrurile care v-au determinat la un moment dat sa “treceti in anonimat!”

Eu de acum o sa ii salut pe toti cunoscutii. Si ia te uita! Nu o sa mi se para o jignire daca o sa o fac eu prima! Si nu poate sa ma opreasca nimic sa fac asta. (ei bine, poate un sut in fund! 😀 )

Salutati-va! Si cum ar zice unii de pe la noi: “jos palaria” pentru cei care fac asta!