Admir alpinistii care se pot bucura la maximum atunci cand cuceresc un nou varf, ignorand gerul, oboseala, foamea, tristetea sau alte stari pe care un urcus greu ti le poate trezi. Ii apreciez pe toti minerii care pot avea sentimente de satifactie sau placere atunci cand decopera o noua cale subterana sau o mica piatra deja slefuita de natura pe care o vor pastra ca o amuleta.
Cu toate astea, starile lor sunt diferite. Unii au sentimente de libertate, se simt puternici, pot vedea toata lumea care se afla practic la picioarele lor. Ceilalti se simt nesemnificativi si mici, de multe ori neajutorati, dar totusi puternici. Ei au cucerit parti ale pamantului pe care nimeni altcineva nu le va mai putea vedea.
Dar cine ar putea uni aceste stari si totusi sa se simta multumit? Ar putea un alpinist sa sara cu parasuta de pe varful muntelui pana in inima pamantului? Ar putea un miner sa iasa din subteran si sa escalezede cele mai inalte varfuri?
Este imposibil nu? Nu chiar! Fara sa stiti, poate, multi dintre voi ati fost pe rand in locul minerului sau in locul alpinistului. Un exemplu concret. Adormi in bratele iubitului tau pe care pur si simplu il adori si in mintea ta iti imaginezi in momentele alea cum o sa va mutati impreuna, cum o sa va casatoriti.
Bratele lui in jurul tau te incalzesc pe interior, sarutul lui pe umarul tau iti intra in piele, mana lui in parul tau te face sa adormi visand ca esti cea mai iubita fiinta de pe pamant. Acum esti la fel ca un alptinist de 14 ani care a cucerit pentru prima oara Vf. Omu sau ca un copil care a intrat pentru prima oara in mina tatalui sau si este fascinat de fiecare pietricica pe care o gaseste acolo.
Dar apoi. Te trezesti. Nu mai e langa tine. Se aud voci. Nu le intelegi, iti este greu sa te desparti de visul tau superb. Doua picioare in usa te fac sa deschizi de tot “ochii aia mari si blanzi” de care vorbea el. Apoi auzi: “Da-mi hainele inapoi! Te urasc! Vreau sa ma bati sa ma duc la politie!”.
El inchide usa, o impinge, se cearta in timp ce tu stai in cealalta camera total ingrozita. Acum da! Esti un alpinist de 14 ani total infricosat de primul varf pe care a urcat si impins spre un abis caruia nu i se vede capatul. Acum da! Esti copilul unui miner care esti fortat sa lasi fascinatia ta pentru a urca singur un munte plin de bestii, unde nu esti in siguranta nicio clipa.
Nu stii unde sa te indrepti. Nicio cale nu pare usoara. Era mult mai simplu cand stateai. Cand nu trebuia sa te misti in nicio directie. Fiecare era fericit in mediul sau.
Daca v-a lovit vreodata un fulger, nu il incalziti, nu ii luati apararea, nu il fotografiati pentru a ramane amintire…fugiti! Fulgerul poate sa loveasca de mai multe ori in acelasi loc!