N-am citit nimic de ea. Dar am incercat si am incercat si am incercat și de fiecare dată ceva a intervenit și nu am reușit.
Prin a 10-a o colegă de clasă era obsedată cu una din cartile scrise de ea: 10 negri mititei. Vorbea fără pauză despre cartea aia, așa că pe mulți ne-a marcat la vremea respectivă. Și foarte puțin mai târziu mi-am dorit și eu s-o citesc. Am incercat la trei biblioteci, la doua era deja imprumutata si la a 3-a nu o aveau. Eșec. Mi-am spus De-atunci am dat numele ei uitarii si uitat a ramas pana acum vreo 6 luni cand, cotrobaind printr-un targ de carti mi-a sarit in ochi un nenea care vindea o colectie de carti scrise de Agatha Christie pentru 1 Euro. Erau trase in germana iar printre ele nu se numarau “10 negri mitititei”. Nu stiu de ce anume dar nici de data asta n-am reusit sa citesc ceva scris de ea. Poate a germana meu era prea varza sau Agatha Christie pe nemțește pur si simplu nu suna bine. După vreo 10 pagini citite din fiecare carte am abandonat întreaga colecție.
Cand am auzit ca Octavian face curățenia de primăvară și dă autobiografia ei mi-am am amintit de nenumăratele mele eșecuri și mi-am zis: ăsta e momentul. Acum o s-o cunosc pe tipa asta și pe cărțile ei.
Ăsta ar fi marele motiv pentru care sper ca Octavian să-mi înainteze cărțulia. Al doilea ar fi obsesia mea generală pentru biografii și autobiografii.