S-a stricat, nu mai merge.. pur şi simplu nu mai vrea să pornească!
L-am uitat pe undeva, pe acasă ori pe la şcoală.. cine ştie pe unde. Şi nu mai am telefon, nici sim. De dimineaţă am sunat să blochez cartela şi de o săptămână funcţionez fără telefon mobil: deci se poate şi fără!
Probleme de adaptare întâmpinate la viaţa fără telefon mobil:
-când stabileşti cu cineva un punct de întâlnire şi ai ajuns acolo, întotdeauna rişti ca acel cineva să fi confundat punctul de întâlnire şi să se afle în alt loc. N-ai cum să suni, să vezi dacă întârzie sau să-l îndrumi către locul în care te afli tu. Stai doar cu coatele în braţe şi aştepţi să treacă zece minute, jumătate de oră, o oră până ce te convingi că întâlnirea a fost ratată.
-Ţi s-a spart cauciucul la bicicletă. Plouă, n-ai nimic de pus pe tine, eşti într-un cartier de mahala. N-ai cum să-ţi abandonezi bicicleta şi să te urci în tramvai şi s-o abandonezi acolo că ţi-o ciordesc copiii stăzii. Nici în tramvai nu te poţi urca cu dânsa deoarece de-aia. N-ai telefon să suni pe cineva să te ia..
-prietenul îşi dă permisul în timp ce tu şezi în pupitru la şcoală. N-ai cum să suni să vezi dacă l-a luat.
-ţi-e foame rău, da’ rău de tot. Ai poftă de Pizza. Vrei să comanzi, ai numărul notat într-un caiet.. degeaba, că n-ai de unde să suni.