Raman constanta…point for me!

Nu incetez sa ma uimesc. Acum o luna citeam o lista despre ce as vrea sa fac in anul 2010 si spre surprinderea mea majoritatea punctelor de pe lista au fost atinse. Astazi, am citit articolul specific perioadei in care ne aflam: ” Saptamana Dragostei”. As fi putut sa scriu altul in care sa prezint parerea mea despre sarbatoarea: Sf. Valentin. Dar stiti ce? Cred exact acelasi lucruri ca acum un an. Sa fie asta vreun semn ca nu evoluez? Sau e un semn ca la 20 de ani eram deja evoluata si acum doar ma “conserv”?

Daca ar fi totusi sa schimb ceva la articolul meu de anul trecut as spune cu ferminate ca nu sunt singura. Nici fizic, nici psihic. Da, stiu, sunt departe de toti prietenii, dar o am langa mine pe cea mai buna prietena, tot felul de oameni noi si mai mult am familia si toti prietenii care ma iubesc si se gandesc la mine, nu numai in ziua de 14 februarie, ci mereu.

Am observat ca articolul “Singura de Valentine’s Day” a fost accesat de multe ori in perioada asta. Nu ca m-ar deranja, dar as sfatui fetele (sper ca nu cauta pana si baietii) sa nu mai caute cuvintele astea pe google pentru ca nu se merita! Atatea despartiri, atatea tristeti, ganduri, amintiri, pentru ce? La sfarsitul zilei ne vom intreba tot cine suntem noi, cum suntem formati, cum am contribuit la modernizarea societatii, cum ne caracterizam ca personaje intr-un film in care regizorii suntem intotdeauna noi, nu omul de langa noi.

Acum e unul, maine va fi altul. Iubirea ne leaga, dar e strans legata si cu ura, frustrarea, neimlinirea. Oamenii se despart dupa 20 de ani de relatie si poate intr-o luna gasesc o persoana care ii face mai fericiti decat au fost vreodata in cei 20 de ani. Daca am reusit sa inteleg ceva in toti anii in care am intrat cu entuziasm si am iesit cu regret din relatii, este ca dragostea e relativa ( cu sensul de limitat, conditionat).

Ne indragostim, suntem fericiti si este putin timp devenim stresati si (poate) stresanti. Atunci ne hranim doar cu ideea unui viitor mai bun si cu amintirile in care eram atat de indragostiti incat nu ne recunosteam. Pana ne gasim dragostea adevarata, ceea ce, conform mitului androginului, se pare cam vom sti cu exactitate, propun sa nu ne mai gandim in zile precum Sf. Valentin ca suntem singuri sau ca dragostea nu ne este impartasita.

Mai bine ne-am cauta prietenii care poarta numele Sfantului (desi nu e o sarbatoare autentica) si i-am face fericiti cu o urare de bine.