Nu stiu cum, cand, unde mi-am amintit ca aveam niste treburi nerezolvate.Dar m-a luat o sila cand am realizat…din aia care te face sa oftezi si sa-ti bagi toate membrele in toate colturile.Dar cum eu, am aceasta viziune de a colora lumea am dat verdictul: da ce atata oboseala?!
Cea mai minunata veste este ca mi-am pus aparat dentar.Nu de fite, ci pentru ca aveam nevoie.Insa spre deosebire de fetitele care vor sa fie in trend, eu m-am plans de folosirea lui.Asta pentru ca am avut de indurat o saptamana fara mancare consistenta si cu bocete la fiecare muscatura.Anyway, aparatul este rosu, si mama a ramas in cumpana cand a vazut ce culoare am ales.Dar i-a trecut si acum ii sunt dragi aceste aparate dentare.
La inceput am evitat sa vorbesc ca sa nu se vada, dar mi-a trecut si acum rad cu toata pofta.Ba chiar imi face placere sa-mi aud colegii zicand “ia mai zi cuvantul ala din nou” doar ca sa ma auda pe mine sasaita.Teama mea este sa nu trebuiasca sa-l port mai mult de 2 ani, asta incluzand eventualele complicatii ce pot aparea : muscarea gresita si nevoia de a-mi pune si jos.