Măcar eu am curaj!

M-am săturat de oameni care critică România şi în special de tinerii care consideră ţara asta un “tărâm expirat” plin încă de comunişti, care le fac viaţa un chin. Mai lăsaţi-ne fraţilor! Toate ţările au defectele lor, dar alte popoare nu au stat cu mâinile în sân şi râdeau de tot ceea ce vedeau: de porno-ismul şi vulgarismul ăsta televizat care “se vinde” (după cum arată statisticile); părerea mea e că “se vinde” şi tvr cultural, dar nu trezeşte sentimente şi trairi interioare atât de intense cum face o emisune în care Nichita se înjură de morţi în direct cu soţul ei (adorabilă imagine) sau în care doi filfizoni ne arată funduleţul şi opusul lui la o ora decentă.

De ce ne gândim la România doar ca la o ţară plină de ţărani (şi nu mă refer la sensul de om din mediu rural care se îndeletniceşte cu agricultura şi păstrează valorile arhetipale), de nesimţiţi, de hoţi, de idioţi care nu au trecut niciodată pragul unei biblioteci şi se dau mari filozofi?

România este umilă, morocănoasă, singură şi de mulţi abandonată, săracă şi plină de boli?? Trafic infernal şi oameni fără perspective? Dacă noi avem părerea asta, de ce ne mai mira opinia străinilor? De ce ne miră faptul că nu ne putem bucura de frumuseţile unor tări precum Italia sau Spania, pentru că ne este frică să nu îşi dea seama că vorbim limba română? Ne-am pierdut cu totul spiritul patriotic!

Nu susţin că eu l-aş avea foarte puternic impregnat în minte, dar măcar eu am CURAJ! Am curaj să sper la un trai mai bun în ţara mea. Am curaj să mă gândesc la un viitor aici! Mă întăreşte faptul că limba română este a doua limbă vorbită la Microsoft, ca la NASA mulţi dintre specialiştii de prim rang sunt români, ca un crater de pe lună poartă numele Spiru Haret, ca prima femeie inginer din lume a fost Eliza Leonida Zamfirescu, o româncă, că Timişoara este primul oraş european care a beneficiat de iluminare stradală cu energie electrică (1884), ca Victor Babeş a realizat primul tratat de bacteriologie din lume…..şi etc….Aş putea să scriu aici până mâine.

Mulţi dintre voi probabil nici nu ştiau despre realizarile astea, pentru că ne naştem în ţara asta, în care nimănui nu-i pasă, toţi îşi văd de drumul lor purtând ochelari de cal, nimeni nu te mai întreabă: “Ce faci?” fără să aibă un interes şi banul a întrecut înzecit valoarea păstrării unei personalităţi unice şi puternice. Nu mai contează nimic, în afară de a avea bani. O idee pe care o avem încă din burta mamei şi care ne deteriorează din fiinţe umane în marionete, controlate de toate valorile astea mercantile.

Domnule viitor preşedinte, vreţi să faceţi o plimbare cu mine să vedeţi că nu suntem toţi orbi şi tâmpi încât să nu ne dăm seama în ce fel de ţară trăim? Ce ar fi să deschide-ţi dumneavoastră ochii şi să vă uitaţi la graniţă că fug cu toţii de pământul ăsta ca de ciumă? La aeroport oamenii care pleacă sunt cu zâmbetul pe buze, iar cei care vin (de obicei oameni de afaceri, obligaţi să calce aici) sunt cu ochii în pământ şi grăbiţi să se întoarcă în ţara lor. Vi se pare normal?