M-am saturat de fete care se plang! In orice clipa a vietii sufera, mereu barbatii sunt rai si le fac sa sufere. Stiti de ce? In mare parte pentru ca ele lasa lucrurile sa ajunga nefavorabile pentru ele. M-am saturat de femei care sunt dependente de barbati, de femei care nu isi vad viata decat de mana cu un barbat si eventual in spatele lor mereu. Femei de 32 de ani plang dupa pusti de 25 pentru ca sunt ignoranti, fete de 20 de ani plang dupa barbati de 35 de ani care nu pot avea un viitor cu ele pentru ca….bineinteles au o sotie.

Fetelooor!! Exista viata si dupa o despartire! Se poate trai si daca nu e nimeni langa voi sa va spuna “te iubesc” (si de cele mai multe ori sa fie fals).

Daca ma duc la un interviu , nu ma intreaba nimeni iubita cui sunt sau daca adorm in fiecare noapte in bratele unui mincinos. Si nu, nu scriu postul asta din frustrarea mea proprie, din suferinta sau eu stiu ce alte idei. Scriu asta doar pentru ca m-am saturat sa fiu prietena care incurajeaza fetele. Nu inteleg de ce trebuie sa ajungeti in situatia asta.

Da, fetele sunt fiinte sensibile. Dar trebuie sa fim si puternice cateodata. Viitorul unei persoane nu trebuie sa graviteze mereu in jurul persoanei de langa ea si daca totul s-a destramat sa se ajunga la depresii si la alte lucruri mai grave. Toate avem un viitor in fata indiferent de cine va fi langa noi.

Trebuie sa ii apreciem insa pe cei care stiu sa ne faca sa ne dorim sa fim in preajma lor, sa fim cateodata doar cate un satelit in jurul lor, dar care sa ne protejeze, iubeasca si sa ne aprecieze pentru ceea ce suntem. Aud prea des totusi expresia: “O stii pe tipa aia? Cum nu? E prietena tipului ala care…” Invers eu nu prea aud. Poate doar intre doua fete cand barfesc un baiat si spun ca nu e disponibil pentru ca are prietena. Dar aproape niciodata un baiat nu are eticheta de “iubitul/prietenul unei fete”. Nu-i normal.

Poate eu pot sa vorbesc pentru ca nu am trecut prin situatii asemanatoare si chiar daca am suferit din cauza baietilor am trecut repede peste si mi-am concentrat atentia asupra altor activitati precum scoala, cititul, iesirile cu prietenii. Am incercat sa invat orice lucru bun din orice relatia si apoi am trecut peste. Greu, usor, nu conteaza. Dar fara drame.

Cat oare sa suporti ca femeie? Cat sa mai acceptati sa fiti calcate in picioare si sa va lasati batjocorite de barbati care nu-si pot demonstra barbatia decat jignind sau lovind (nici nu vreau sa imi imaginez) o femeie?

Si daca vreti sa traiti in universul asta defect, atunci lasati-va tratate ca niste jucarii stricate si uitati ca odata, demult aveati o calitate numita demnitate. Dar nu mai trageti pe nimeni in aceasta lume!

Daca nu se afla in situatia asta in mod direct, orice fata are o cunostiinta care e asa. De ce trebuie sa stim ca exista femei care uita cat s-au chinuit stramosii nostri pentru a le oferi un loc in societate? De ce sa ne luptam in fiecare zi cu fete care vor sa fie in umbra barbatilor, pentru ca asa au invatat de la mame, sau asa au vazut la cea mai buna prietena? Sunt de acord sa va creati propria lume, dar ramaneti acolo inchise in ea, daca nu mai exista nicio sansa sa iesiti! Dar lasati alte fete sa stie ca exista viata si dupa despartire!

Exista viata si daca esti singura! Exista si fara barbati care sa grativeze in jurul fetelor! Si mai ales exista si fara un imbecil care sa se simta mai presus de tine, doar pentru ca a fost nascut cu ceva in plus.

Punct. From Bucharest!