Cand se transforma iubirea in ura?

In seara asta am avut o discutie foarte ciudata cu un fost prieten, un tip despre care aminteam in primele mele articole de pe blog. In acest context “ciudata” nu are nici cea mai mica valenta pozitiva. Mai exact, am vorbit ca la usa cortului, nu stiu care si in ce masura mai mult, cert e ca a ajuns sa spuna lucruri de genul: “Ma bucur foarte tare ca treci printr-o perioada grea acum!” (In traducere: sunt fericit ca ai o viata de…). Mi-au ajuns injuraturile din seara asta. Nu le mai suport.

Ma intreb acum oare, desi sunt constienta ca varsta “de ce-urilor” a trecut de mult, de ce? De ce ajungem, dupa ce ne petrecem o parte din viata alaturi de cineva, in halul asta? De ce nu invatam sa fim discreti, iertatori, simpatici? De ce nu stim sa ne comportam cu oamenii, dupa ce relatia noastra se destrama? De ce vrem sa parem macho, tari, fara inima si sentimente?

Cand se transforma, oameni buni, iubirea in ura?

Acum o luna imi amintesc ca acelasi individ imi spunea sa ne impacam si mai ales spune cuvinte grele precum: Te iubesc! Ce se intampla cu “te iubesc-urile” noastre? Nu sunt spuse din suflet? Nu sunt adevarate? De ce parca jucam scrabble cand vorbim cu persoanele iubite?

Va propun un joc. In locul clasicului joc: “Ce incape intr-o valiza?”, haideti sa jucam: “Ce incape intr-o inima?”

Sa incep eu: incape iubirea, incape emotia, blandetea, timiditatea, frumusetea, incap oameni, incap amintiri, intamplari, dorinte…E frumos nu?

Totusi, de ce nu ne este de ajuns? De ce trebuie sa indesam si dispretul, ura, nesimtirea, rautatea, cuvintele urate… ??

Fiecare noua relatie ar trebui sa acopere atat de tare cu dragoste inima unei persoane incat sa elimine toate rautatile. De ce insa la despartire acest nor superficial de iubire dispare si santurile de ura sunt sapate din ce in ce mai adanc? Unde o sa ajungem? O sa ajungem sa ne razbunam unii pe altii, sa ne injuram pe strazi cu totii, sa uitam ca intr-o zi ne-am tinut in brate, ne-am mangaiat si ne-am spus cuvinte care ne umpleau ochii cu lacrimi.

Prea multe intrebari fara un raspuns clar. Sper doar sa nu mai zic nimanui: “Te urasc!”, dupa ce a auzit din partea mea si opusul verbului acesta. O relatie se construieste greu, cu totii avem nevoie de timp pentru a spune te iubesc. De ce nu avem atunci nevoie de timp si pentru a spune te urasc? De ce tot ce se contruieste in ani de zile se poate distruge atat de usor?