Adelina Croitoru

Intamplator, l-am gasit! Este locul meu preferat. Cred ca oricine ar trebui sa aiba un asemea loc, unde sa gasesti mereu liniste, unde tot ce te inconjoara te face sa te simti mai bine decat acasa sau unde fiecare detaliu este asezat exact acolo unde l-ai pune si tu. Se numeste Hanul cu tei, dar eu i-am pus numele Catana.

Catana am descoperit ca inseamna soldat, ceea ce este si locul asta pentru mine. Doar un soldat pe care il vad foarte rar si atunci cand se intampla timpul nu imi permite sa stau mai mult. Este de fapt o fosta alee unde se vindeau pantofi, si inca au ramas bancutele unde stateau boierii pentru a proba pantofii sau pentru a-i curata. Acum este o galerie de arta in aer liber.

Multe magazine micute cu usi de tabla si cu un geam mic asteapta sa fie vizitate, insa nu vin atat de multi cum ar trebui (Nu se numeste Dorobanti, poate de asta, dar oricum e bine, e mult mai linistit asa). O sa pun mai multe poze, pentru ca oricat as scrie eu si oricat l-as descrie cel mai bine vorbesc pozele…. Sfat: Daca ajungeti prin Bucuresti, treceti macar 2 min pe acolo, chiar merita.

Bineinteles, ca in mod normal raspunsul este astepti. Dar sunt si multe alte lucruri de facut intr-o statie. (Sincer acum, cred ca am luat-o putin razna)

Ideea e ca eu stau intr-un cartier denumit si “capatul lumii” (i se mai spune si Hawaii in zilele lui bune). Pentru cei din Galati, la capatul lui 9! Asa, si cum am carnet (DA, l-am luat!!!), dar inca nu am masina, singurul mijloc de transport este autobuzul. In cazul in care va vine in cap si maxi taxi sa stiti ca in Hawaii la mine nu circula. Pentru ca ar incurca circulatia, nu din alt motiv,precum faptul ca sunt prea multi pensionari (de fapt, eu, sora mea si 3 vecini sunt singurii tineri pe care ii cunosc din cartier:D) sau ca este mic cartierul si astia cu maxi taxi nu faceau decat 5 Lei in zilele lor bune. Deci NU, nu avem maxi taxi pentru ca ar aglomera circulatia, de asta sa stiti!

Asa ca jumatate din viata mea (sau aproape, sa nu exageram, nu de alta) mi-am petrecut-o in statie (sau statii, sa nu particularizam, ca am stat in toate). Autobuzul asta apare doar cand vrea el! (fraza asta trebuia sa o scriu pentru ca este motto-ul ziarului nostru…Facultativ-Apare cand vrem noi!) Multe lucruri am facut in statie, am citit, am mancat (poate am fost si la toaleta, nu-mi amintesc), am intalnit tineri nefericiti ca mine (cei trei vecini de care ziceam mai devreme), dar mi-am cam epuizat lucrurile de facut intr-o plictisitoare de statie.

Asa ca astazi, am luat un alt autobuz pana la o anumita statie (tiglina 1 pentru cunoscatori) si de acolo am asteptat “masina mea”. Chiar inainte sa ajung in statia respectiva, ma uitam pe geam si am observat ca au trecut pe langa mine 6 masini consecutive, toate conduse de femei. Orgoliul meu de incepatoare blonda mi-a crescut deodata. Atunci mi-am dat seama ca nu am fost niciodata atenta cam cate femei si cati barbati conduc pe strazile din Galati.

Ajunsa in statie, am inceput sa numar soferii. De fapt, mi-am facut un tabel. Barbati vs. femei. M-a deranjat la un moment dat din numaratoare un prieten, caruia i-am spus “Lasa-ma ca acum gandesc, sunt un geniu neinteles in lumea mercantila!” Mesaj pt el: Acum intelegi ce faceam atunci:)). Timpul petrecut in statie: 27 de minute. Masini numarate 238. Am mai pierdut pe drum.

Atentie:  Pentru ceea ce veti citi in continuare aveti nevoie de o intelegere superioara a lucrurilor, realitatilor si faptelor. (intr-un sens restrans inseamna cam acelasi lucru, dar parea mai ambiguu).

De vreo 5 ani, de cand am inceput sa mai gandesc putin, o intrebare mi-a framantat gandurile?

Se poate si fara……

• smecheri?
• expozitii de masini decapotabile in fiecare zi pe strazi?
• lanturi groase de aur?
• imbracaminte cat mai sclipitoare, mulata si da firma?
• imbecili?
• MANELE??

Da, in mintea mea acest life style se leaga de manele. Nu stiu de ce. Dar ma gandesc destul de des (scuzati cacofonia, dar mi s-a parut ca nu deranjeaza asa mult) ca fara manele, oamenii nu ar fi avut modele (proaste, oribile de fapt) de copiat. Doar ca, fara manele, ce am fi facut?? Cei mai destepti dintre manelisti, ar fi ales hip hop-ul americat!! (destepti pentru ca ar fi stiut engleza)

De ce?? Pai sa ne gandim….Ce auzim in melodiile rapperilor?

• I’m a (motherfucker) PIMP! (50 cent)
• I’m trying get u’re pussy wet! (David Banner -Play)
• Drop that ass ya shake it fast ya (Yin Yang Twins -Wait)
• Right now, lick it good/ Lick my pussy and my crack (Kia -My neck, my back)
• I ain’t playin’, I’m tryna fuck tonight (ya heard me)/Clothes off, face down, ass up, c’mon!! (50 cent-Just a lil bit)
• She gotta a Gucci bag, her new outfit (Flo Rida -Elevator)

Ma rog, intelege-ti voi unde vreau sa ajung. Manele si melodiile hip-hop sunt la fel!!! Sa va demonstrez:

Asemanari:

• cantaretii sunt negri;
• tot ei sunt si pesti;
• au multe fete, care s-ar culca cu ei in orice moment;
• asta pentru ca au si foarte multi bani de altfel;
• fetele sunt toate “usoare”
• ei sunt toti smecheri;
• bling-bling-urile vs. lanturi cu cap versace?? where is the difference?
• masinile bineinteles.
• videoclipuri doar cu femei care danseaza langa masini, pe masini, in masini, sub masini, printre masini…etc

Mi se pare ca a trecut un secol de cand nu am mai scris pe blog. Oricum, exista o explicatie! Sesiunea!!

Acum, desi majoritatea este in mijlocul ei, eu am terminat-o! Deci, pot sa fiu fericita ca am ajuns in anul doi fara probleme si sa incep sa imi fac planuri de vacanta.

Ce este nou cu mine de cand nu am mai scris? M-am mai linistit, nu mai sunt asa rea si am fost invitata la cel mai important eveniment al anului: nunta lui bogdan si a ancai (vezi lista persoanelor pe care nu vreau sa le vad la nunta mea..etc). Au tinut sa specifice ca o sa fie cu manele. Good job my friends!

Dar sa trecem la lucruri mai serioase. Sunt studenta in anul doi, invat ceea ce imi place, am numai note bune, plec in vacanta si lucrez la un nou ziar. Ei, nu fiti gelosi acum. Asta e doar fatada. Aa da, am uitat. De doua saptamani sunt single. Articolul “despre el” este declarat anulat, doar ca il pastrez sa il mai citesc uneori, cand vreau sa imi amintesc faptul ca pot sa am si sentimente.

Cel mai important lucru de care sunt “mandra” este ca am vazut ambele sezoane din gossip girl in 3 zile. Si asta pentru ca o zi nu am avut laptop-ul. E un fel de terapie care, surprinzator, functioneaza.

Un eveniment care m-a scos din lumea gossip a fost cursul festiv al surorii mele. A terminat facultatea sefa de promotie. Felicitarile mele ei! Putin probabil sa ajung si eu asa:))

In rest, have fun!

Chiar dacă uneori sfaturile sunt date pentru a fi încălcate, este bine ca jurnalistul de opinie sa fie măcar avertizat asupra pericolelor care pândesc în orice clipă credibilitatea discursului său.

1. Faceţi concesii şi părţii adverse sau arătaţi unele părţi mai slabe ale argumentării voastre tocmai pentru a vă intări credibilitatea celor afirmate.

2. Atenţie la comentariul insidios. Trimiterea subtilă la alte fapte deformează voit adevărul. Crearea de false legături între fapte se realizează prin mai multe procedee; de exemplu, prin ruptura brutală de ton sau prin citarea incorectă prin scoaterea din context. Comentariul insidios poate lua forme mai rafinate, mai discrete. E suficient să introducem unde trebuie un anume semn de punctuaţie: ” Băsescu democrat?” , “Domnul Oancea, ministru de-legat”.

3. Nu uitaţi! Strigând insistent şi cu toată puterea, nu veţi câştiga în argumentare şi persuasiune. Oricum, dacă ridicaţi tonul, încercaţi să vă puneţi sub semn moral autentic.

4. Verificaţi faptele şi cifrele de la care pleacă articolul vostru de opinie.

5. Nu uitaţi că cititorul vrea opinia voastră si nu o recapitulare banala a faptelor.

6. Evitaţi excesul de argumente, de cifre, de nume, de citări. Toată această recuzită doar ilustrează şi sprijină un punct de vedere, nu i se substituie.

7. Aluzia, sarcasmul sau ironia fac parte din argumentare. Folositi-le, dar fără exagerări şi îngroşări tendenţioase, caricaturale.

8. E bine să aveţi la îndemână un carnet cu ziceri memorabile, cu anectote, pilde sau citate celebre. Lectura lor vă ajută măcar să asezonaţi articolul, să găsiţi un bun final.

O stire trebuie sa fie asemenea unei fuste mini purtata de o femeie frumoasa. Destul de lunga pentru a acoperii subiectul, dar destul de scurta ca sa fie interesanta.

Nu glumesc…chiar astept sesiunea. Vreau sa intru cu o alta atitudine pe usa ingusta a Universitatii. Vreau sa fiu sigura pe mine si sa ma confrut pentru prima data cu problemele existente in facultate. Pana acum totul a fost o joaca. Jurnalismul este usor, pot spune altii, insa trebuie sa te daruiesti cu adevarat pentru a reusi. Nimic nu este greu si la fel nimic nu este usor. Totul depinde de puterea de asimilare si de daruinta fiecaruia.

Sunt nerabdatoare sa fiu in adevaratul sens al cuvantului…STUDENTA. Nu fugiti de responsabilitati si totodata sa nu va creati conceptii gresite potrivit carora in timpul facultatii trebuie doar sa te distrezi. Cu motivatia ca…esti tanar. Am cunoscut destule persoane care s-au distrat in primul an de facultate, in al doilea an, unii chiar si in al treilea, insa in al patrulea deveneau “seriosi”. Totusi, valorile in astfel de cazuri scad. Daca inainte te gandesti ca este buna o nota de 8-9 ajungi sa crezi ca 5-ul este singurul lucru pentru care merita sa lupti.

Asadar, succes tuturor in sesiune si sa stiti ca nimeni nu va considera mai “tari” daca va distrati, beti, fumati si nimeni nu are dreptul sa va judece daca va doriti mai mult de la viata si refuzati sa fiti teribilisti.

Dacă ar fi să debutez cu un adevăr, aş reaminti că nicidecum nu ne alegem piesele vestimentare de dragul bărbaţilor care ne înconjoară (deşi uni ar jura contrariul), ci de dragul propriei imagini oglindite şi mai ales pentru a trece cu bine examenul de scanare la care eventual ne-ar supune o rivala într-ale aspectului. Nici măcar nu trebuie să gândim prea profund pentru a admite că ne măguleşte mai degrabă invidia frumoaselor din jur decât potopul unor complimente masculine.

Ce bărbat poate aprecia rafinamentul pantofilor noştri din ultima colecţie? Nici măcar cei mai practici dintre ei nu ştiu importanţa aparte a unei poşete şi n-avem certitudinea că recunosc designerul aşa cum ar face-o amicele noastre la o cafea. Ce ştiu jumătăţile noastre (ne)oficiale despre culorile celor mai recente tendinţe? Şi mai ales, înţeleg ei zbuciumul asortării curelei la piatra inelului?

E minunat sentimentul că femeile se străduiesc să fie frumoase şi elegante pentru femei! Măcar suntem vulnerabile între noi. A, dar mai sunt nişte intruşi care ne manipuleaza emoţiile şi ne dicteaza în mod subtil comportamentul în materie de stil şi vestimentaţie: designerii. Ei ne transformă în sclave ale adoraţiei pentru frumos, pentru modern, pentru lux. Continuă lectura It’s hard to be a woman!

N-am citit nimic de ea. Dar am incercat si am incercat si am incercat și de fiecare dată ceva a intervenit și nu am reușit.

Prin a 10-a o colegă de clasă era obsedată cu una din cartile scrise de ea: 10 negri mititei. Vorbea fără pauză despre cartea aia, așa că pe mulți ne-a marcat la vremea respectivă. Și foarte puțin mai târziu mi-am dorit și eu s-o citesc. Am incercat la trei biblioteci, la doua era deja imprumutata si la a 3-a nu o aveau. Eșec. Mi-am spus De-atunci am dat numele ei uitarii si uitat a ramas pana acum vreo 6 luni cand, cotrobaind printr-un targ de carti mi-a sarit in ochi un nenea care vindea o colectie de carti scrise de Agatha Christie pentru 1 Euro. Erau trase in germana iar printre ele nu se numarau “10 negri mitititei”. Nu stiu de ce anume dar nici de data asta n-am reusit sa citesc ceva scris de ea. Poate a germana meu era prea varza sau Agatha Christie pe nemțește pur si simplu nu suna bine. După vreo 10 pagini citite din fiecare carte am abandonat întreaga colecție.

Cand am auzit ca Octavian face curățenia de primăvară și dă autobiografia ei mi-am am amintit de nenumăratele mele eșecuri și mi-am zis: ăsta e momentul. Acum o s-o cunosc pe tipa asta și pe cărțile ei.

Ăsta ar fi marele motiv pentru care sper ca Octavian să-mi înainteze cărțulia. Al doilea ar fi obsesia mea generală pentru biografii și autobiografii.

Nu stiu cand o sa incetez să mă mai gândesc la asta.

Am făcut în septembrie 5 ore jumate cu trenul de la Bucureşti la Braşov. Tot în septembrie am aflat că avionul din Finlanda face până în Delhi vreo 6 ore. Aşa că ce-mi sunt 5 ore jumate până la Braşov, ce-mi sunt 6 până-n India?

Tot vă aud:
– Dar vai, India! E aşa departe. E aşa diferit de România. Mi-ar fi frică pe-acolo.

Şi ştii ceva, mie nu mi-ar fi frică. În schimb, mie mi-e frică să umblu noaptea prin Bucureşti. Nu există, să fie trecut de 10 seara şi să asculţi muzică la căşti. Dacă faci un drum de la Universitate la Piaţa Iancului, cu iPod-ul în buzunar, nu exista să nu ţi-l ciordească vreunul. În schimb ai tot tacâmul de oameni “amabili şi sociabili” ce îţi vin cu tot felul de oferte interesante: “Ce faci păpuşa. Hai la mine-n BMW, să ţi-o bag pe gât.”

De stat cu laptopul într-un local sau în autobuz, nici nu poate fi vorba. E de la sine înţeles că numai un cretin şi-ar scoate “bijuteria” în văzurile lumii. De fapt, sunteţi aşa de bine adaptaţi la “siguranţa” din Bucureşti, încât şi voi vă miraţi, când îl vedeţi pe unul cu laptopul pe stradă. Sau când o tipă îşi leagă bicicleta în faţă magazinului Unirea: “Tipa aia e nebună de-şi lasă bicicleta aici??”

Aşa că, ce mi-e India şi ce mi-e România?
– Vai! Dar India! Cu siguranţă e un loc periculos.

Nu trebuie decât să mă gândesc la săptămâna trecută, cum m-a alergat haita aia de vreo 10 câini pe Calea Călăraşilor şi îmi amintesc instant, cât de sigură e România. Şi vă îndoctrinaţi unii pe alţii cu ideea asta, că România e buricul siguranţei pe pământ. Londra, Berlin sau aşa ceva. Ce, că nici măcar în Berlin nu mai e sigur să te fâţâi cu laptopul pe stradă… Nu că India ar fi raiul încă nedescoperit (deşi… pe măsură ce halesc mai multă mâncare indiană, încep să cred că e), dar la capitolul safety, mă jur, nu e nicio diferenţă.

În Bagdad şi-n alea mi-ar fi frică să merg. Dar în India, de ce?

Nu ştiu când o să încetez să mă mai gândesc, că India e la 6 ore (+2 escala) distanţă şi că, ceea ce mă împiedică să ajung, e un gunoi atât de cretin şi irelevent, numit “ban”.

PS: am calculat, există o rută practicabilă cu bicicleta. Prin Siberia, Nepal şi alte ţări d-alea. Cine găseşte nişte sponsori şi nu-l deranjează ideea de a muri prin munţi, poate ajunge în India în 2 luni.

Un expert evaluator poate fi util în mai multe situaţii și mai ales pe timp de criză. Este bine ca înainte să vinzi/cumperi un lucru la prețul greșit, să iei legătura cu un evaluator și să te consulți cu el. Mai jos vă prezentăm câteva informații fundamentale despre domeniul evaluărilor.

Dacă esti persoană fizică, un evaluator poate fi util atunci când doreşti să vinzi sau să cumperi o proprietate, când ai construit o clădire şi ai nevoie de o valoare pentru înregistrarea ei la primărie, la accesarea unui credit sau pur şi simplu când doreşti să fii informat asupra unui tip de valoare.

Dacă reprezinţi o firmă, o evaluare realizată de un expert evaluator iţi este utilă în următoarele situaţii: pentru stabilirea bazei de impozitare în cazul clădirilor, pentru informarea acţionarilor, pentru aport la capitalul social, pentru fuziuni, pentru garantarea angajamentelor bancare sau pentru raportare financiară.

Cine atestează experţii evaluatori în România ?

Organismul de atestare pentru experţii evaluatori din România este ANEVAR (Asociaţia Naţională a evaluatorilor din România). ANEVAR, prin departamentul de calificare profesională organizează cursuri şi procedura de stagiatură pentru dobandirea calităţii de expert evaluator. Experţii evaluatori sunt calificaţi pe trei ramuri după cum urmează: evaluator de întreprinderi, evaluator proprietăţi imobiliare şi evaluator de bunuri mobile.

Suplimentar, expertul evaluator de întreprinderi poate opta şi pentru calificarea în evaluarea activelor financiare. Pe lângă specialiştii independenţi, ANEVAR acordă calitatea de membru asociat şi firmelor care au ca principal obiect de activitatea evaluarea şi au un colectiv minim de trei evaluatori angajaţi cu clauză de exclusivitate. Evăluarile cu grad ridicat de complexitate sunt efectuate de către societăţile de evaluare cu statut de membru corporativ ANEVAR.

Cum se poate afla dacă un evaluator este atestat de către ANEVAR ?

Calitatea de expert evaluator poate fi dovedită prin legitimaţia de membru, parafă sau atestatul eliberat de asociaţie. Firmele de evaluare, membri corporativi ai asociaţiei dovesc apartenenţa prin “Certificatul de membru corporativ” emis pe anul în curs.

Atât membrii persoane fizice, cât şi membrii corporativi dispun de asigurare obligatorie de răspundere profesională pentru un înterval cuprins între 10.000 EURO şi 500.000 EURO.