Cu putin noroc, treci peste toate

Desi am avut 2 zile groaznice din punct de vedere emotional, am avut norocul sa intalnesc oameni cu care am ras degeaba si fara motiv. Prin acest fapt m-am simtit norocoasa, cu plus.E ca si cum as sta singura intr-un cinematograf si toti se uita la tine; insa situatia mea e mult mai buna pentru ca cele 2 scaune de langa mine sunt ocupate cu niste oameni care nu mai tac.

Niciodata nu cred ca am fost deranjata de persoanele care vorbeau mult dar aveau ce spune.Asta pentru ca doar doua lucruri pe scot din sarite din prima :1 cei care exagereaza din orice punt de vedere, si 2 : cei care vorbesc fara sa aiba ce spune. Ah si da, nu ma intereseaza daca persoana din fata mea minte fara jena sau arata nu stiu cum.Mereu mi s-a parut usor sa aflu de la un om cand minte si cand nu.Mai ales atunci cand tu, la randul tau te prefaci ca esti interesat la culme de resp. individ.

Asa ca subiectul de azi este despre cat de usor putem trece peste anumite stari.Retin ca cele mai enervenate momente din viata mea erau cele cand altii imi spuneau sa fiu puternica/barbata/ sa am incredere in mine si asa mai departe; insa nimeni nu incerca sa vada ceea ce am de fapt.Nu era cine stie ce, ca peste 3 ore eram la fel ca inainte.Cum am dat totul in coltul vecinului?-Am incercat sa neg ceea ce simteam.Ba si e usor!Pana te obisnuiesti si cazi in alta depresie mai mare.

Ideea este ca toate vin cu varsta.Puterea de a avansa, puterea de a avea incredere in propriile forte, super puterile si altele.Putini sunt, insa, cei care realizeaza ca trebuie sa astepte cele bune si sa infrunte problemele asa cum sunt.Ce-ar putea fi mai usor pe aceasta lume decat trecerea prin ea ca si cand am fi niste entitati?!