Ma gandesc acum, oare cate persoane nepotrivite trebuie sa intalnim pana sa apreciem o singura fiinta.Cate intrebari trebuie sa punem pentru a sti daca trebuie sau nu sa ne recunoastem sentimentele.Si imi vine involuntar in minte, o fraza pe care nu o pot reproduce si am sa subliniez doar ideea : sa ne gandim de 97497438643 ori inainte sa luam o decizie.
Nu pot sa ma imaginez la faza aceea in care voi spune “Sunt pregatita sa lupt”, sau poate deja am spus-o prin fapte.Sau poate am acum curajul sa aberez frumos.Si cui nu-i place ca la aceasta ora sa asculte cateva melodii relaxante si sa priveasca spre un viitor imaginar in care pana si detaliile se asorteaza cu sentimentele fericite.
Oare de ce toti visam la o viata perfecta?De ce nu acceptam si necazurile drept salvari ale starilor de euforie.Asta pentru ca prea multa fericire ne face sa uitam si de noi, si nu ca un lucru rau.Ci ca un medicament pe post de somnifer; ce-ti da puterea sa te vezi oricine.
Nu stiu de ce acum 2 secunde am hotarat sa dau tag cu “dragoste”.Probabil este un post care presupune niste idei subintelese.Or sunt sigura ca fiecare omulet care va citi acest articol se va gandi ca subsemnata trebuie sa ia niste decizii si hotarste ca nebuna sa le afiseze pe acest blog amarat.
Eh imi pare rau sa anunt ca o duc foarte bine si ca nu sufar dupa nimic.Dupa o noapte amarata, consider ca merit una mai buna si m-am pus pe citit (inevitabil) citate celebre.Asa am ajuns si la cele de dragoste, pe care le evit cel mai des caci nu ma regasesc in niciunul, insa in aceasta seara mi-am lua “inima in dinti” si am inceput sa le comentez cat de prost am putut.
Asa ca, noapte buna dragi omuleti!