Unde se duc sufletele când se duc?

Azi trebuia să asistăm la cezariana unei iepe. Din nu știu ce motiv, medicii au decis s-o facă afară, în curte. Au instalat acolo tot necesarul și s-au apucat de lucru.

În mod normal aș fi stat să urmăresc întreaga operație cu maxim de interes, dar, de la un moment dat încolo, am stat multă vreme lângă mânzul mort. Ieri era bine, inimioara bătea. Azi a murit și ăsta e și motivul pentru care au hotărât să facă cezariana.

Cred că ne mai lovește câteodată, în cele mai neașteptate momente, câte un eveniment aparent mic care ne pune pe gânduri. Știu că pentru multă lume o cezariană, un căluț, o mămăruță, un melc sau o floare nu înseamnă mare lucru, dar pentru mine contează. Continuă lectura Unde se duc sufletele când se duc?

O-nțeleg, dar e degeaba

E joi, adică acea zi a săptămânii în care se țin orele mele preferate. Sigur că, din cauza grevei de azi, le-am ratat. Și asta mă enervează. Mă enervează că studenții-s în grevă și profesorii la fel.

Greva în sine, ca manifestare (renunțarea la cursuri pentru o zi) e o tâmpenie. O asemenea metodă de atragere a atenției ar funcționa, eventual, în societățile civilizate în care cei care conduc țara chiar dau doi bani pe cei care i-au ales. Nu e cazul la noi. Și, totuși, eu nu numai că pierd ore, dar nici profesorii și nici studenții nu câștigă mare scofală stând o zi degeaba.

Le înțeleg revendicările și mi se par de bun-simț. Dar metoda prin care vor să le obțină mi se pare ineficientă, cu atât mai mult cu cât își încarcă propriul program pentru viitorul apropiat (orele astea trebuie recuperate).

Fac pariu pe-o pungă de pufarin că politicienii își văd de treaba lor azi. Eventual, dacă ceva se agravează, vor mai face promisiuni peste promisiuni, doar ca să închidă gura tuturor pentru o perioadă de timp. După care o luăm de la capăt. Iarăși o grevă, iarăși promisiuni. Ce drăguț, e ciclic.

Deci da, mă enervează că azi n-am făcut ore. Nu neapărat pentru că n-am făcut ore. Ci pentru că n-am făcut ore și asta nu va avea niciun ecou important (și de durată!) prin Ministerul Educației.

Blaga, my <3

Am avut foarte puțini profesori buni în viața mea de elev/student. Pot să-i număr pe degetele de la o mână și tot mi-ar mai rămâne degete… Din fericire, profesorul de limba și literatura română din liceu a fost unul exemplar. M-a învățat să citesc în adevăratul sens al cuvântului: să înțeleg și să simt ce citesc. Așa m-am îndrăgostit de Nichita, Blaga și Eminescu și de-atunci așa am rămas.

Blaga e unul dintre puținii oameni pe care mi-aș fi dorit să-i cunosc. Doamne ce mult mi-aș fi dorit să-l cunosc și să stau să-l ascult cu zilele, numai să fi fost dispus să vorbească atât! El spunea că lacul oglindește stelele pentru că vrea să fie cer și că cei mai mulți oameni își sunt atât de străini, încât ar trebui să vorbească la persoana a treia despre ei înșiși, cam așa cum vorbesc copiii.

Nu știu dacă voi mai aveți timp/dispoziție pentru citit, dar pe Blaga să nu-l ratați. Nici pe Nichita, nici pe Eminescu. Dacă nu aveți timp, faceți-vă! Viețile și scrierile oamenilor ăstora au o aură aparte.

Azi a fost o zi grea, am ajuns acasă obosită rău. Mi-am adus aminte că, într-adevăr, e greu să ai un trup de lut. Dați-mi un trup, voi munților. Mai am atâtea lucruri de făcut…

Open the doors

În fiecare zi învăț ceva nou. Și știu că pentru fiecare lucru nou pe care-l învăț, mai există câteva mii+ de lucruri despre care n-am habar.

Am de învățat! Mă așteaptă o sesiune infernală. Azi am întrebat la școală dacă pot să-i calc pragul și la sfârșit de săptămână. Se pare că, oficial, nu pot. În weekend, clădirea Facultății de Medicină Veterinară se deschide, dacă e cazul, doar pentru cadrele didactice.

Cât de naiv trebuie să fie cineva ca să creadă că dacă eu vreau să fiu acolo în weekend, gardurile înalte și câțiva gardieni o să mă împiedice să intru? Open the doors or I’ll knock them down.

Feel good moment of the day

Când te lovești de răutatea oamenilor, poți găsi întotdeauna un suflet deschis, cald și prietenos care să te primească în lumea lui, fără să te judece și fără să-ți ceară nimic în schimb decât puțină grijă și considerație.

În aproape toate cazurile, acel suflet e fie un animal, fie un copil. Când cele două se întâlnesc, se naște o prietenie trainică, frumoasă, amuzantă și jucăușă.

Sper ca materialul de mai jos să vă fure un surâs, să vă facă ziua mai frumoasă și să vă reamintească lucruri importante de viață. Continuă lectura Feel good moment of the day

Căldurică de la păsărică

În timpul unei discuții între prieteni, cineva și-a adus aminte de o reclamă mai veche, făcută pentru centralele Saunier Duval. Eu n-o știam, n-am văzut-o niciodată la tv (mă uit foarte rar). Sunt puțin defazată, poate mulți dintre voi o cunoașteți deja.

Reclama în sine e un concept submediocru și e atât de penibilă, încât circumvoluțiunile mele și-au luat capul în palme. Când scoți din puțul gândirii o idee pentru un spot, încerci s-o adaptezi în așa fel încât omul să ajungă să aibă în vedere produsul pe care tu încerci să-l vinzi. Continuă lectura Căldurică de la păsărică

Worldwide Vegan Bake Sale la București

Un eveniment din seria mondială Vegan Bake Sale. În Capitală e organizat de Societatea Vegetarienilor din România. Mi-am dorit mult să pot participa, dar de data asta nu voi ajunge.

Însă dacă voi sunteți din București sau aveți drum pe-acolo în 26-27 aprilie, vă recomand să mergeți. Puteți mânca niște prăjituri absolut delicioase și mai ales sănătoase, făcute fără ingrediente animale. În plus, veți cunoaște niște oameni speciali. Continuă lectura Worldwide Vegan Bake Sale la București

Excursie în Retezat

E foarte plăcut să-ți începi săptămâna cu ceva pozitiv. Azi am primit de la Marius o invitație care mi-a înseninat ziua și pe care, bineînțeles, am acceptat-o. E vorba despre o excursie de aproape o săptămână în Retezat, începând cu 31 iulie.

Marius organizează excursia în fiecare an și o dedică prietenilor lui. Îi mulțumesc că m-a inclus și pe mine în această categorie. “Prieten” e o titulatură care, din punctul meu de vedere, nu se câștigă ușor. Continuă lectura Excursie în Retezat

Struck!

E boală grea dragostea. Or so they say.

Când am văzut prima oară filmulețul ăsta, am știut că va fi un fave pentru mine. Dacă nu l-ați văzut încă, do it.

E scurt, e simplu, e captivant. E genial, ca expresivitate. E mai mult decât orice aș putea eu să scriu aici. Sper să vă placă și vouă cel puțin la fel de mult cât mi-a plăcut mie. Enjoy!

P.S. Am spus cândva și reiau ideea: funny how some souls resonate and some simply don’t.

Animalele au antipatii, la fel ca tine

Bebe e motanul meu. Inițial am vrut să-i găsesc un cămin alături de o altă familie, dar e dus cu pluta la fel ca mine și ne înțelegem prea bine ca să ne mai despărțim vreodată. 😀
Mamei mele nu-i plac foarte mult animalele și, din păcate, încă locuim în același spațiu. Așa că… I have Egypt in my house.

Unele animale te urăsc, nu te suportă și vor face orice ca să te facă să pleci din preajma lor. Altele, ca Bebe, complet lipsite de agresivitate, preferă să te chinuie psihic – o strategie mult mai distractivă, după părerea mea.
Atunci când nu are altceva mai bun de făcut, Bebe îi face zile fripte mamei și mă face pe mine să râd în hohote. O pândește de sub masă și o prinde de picioare, sare la ea pe pat și face dezordine (pentru că știe cât de mult ține mama la ordine și curățenie), iar dacă mama zice NU cu privire la ceva, atunci cu siguranță lucrul respectiv se va întâmpla în secunda 2. Continuă lectura Animalele au antipatii, la fel ca tine