Ooo ce veste minunata!

Nu stiu cum, cand, unde mi-am amintit ca aveam niste treburi nerezolvate.Dar m-a luat o sila cand am realizat…din aia care te face sa oftezi si sa-ti bagi toate membrele in toate colturile.Dar cum eu, am aceasta viziune de a colora lumea am dat verdictul: da ce atata oboseala?!

Cea mai minunata veste este ca mi-am pus aparat dentar.Nu de fite, ci pentru ca aveam nevoie.Insa spre deosebire de fetitele care vor sa fie in trend, eu m-am plans de folosirea lui.Asta pentru ca am avut de indurat o saptamana fara mancare consistenta si cu bocete la fiecare muscatura.Anyway, aparatul este rosu, si mama a ramas in cumpana cand a vazut ce culoare am ales.Dar i-a trecut si acum ii sunt dragi aceste aparate dentare.

La inceput am evitat sa vorbesc ca sa nu se vada, dar mi-a trecut si acum rad cu toata pofta.Ba chiar imi face placere sa-mi aud colegii zicand “ia mai zi cuvantul ala din nou” doar ca sa ma auda pe mine sasaita.Teama mea este sa nu trebuiasca sa-l port mai mult de 2 ani, asta incluzand eventualele complicatii ce pot aparea : muscarea gresita si nevoia de a-mi pune si jos.

Hai ba sa fim si noi fericiti!

Am in clasa cateva persoane care in acet an au aparut foarte schimbate.Atat fizic cat si mintal.Asta pentru ca fac pe nefericitii (s-o ia naiba de maturizare) care nu au succes in nimic.Desi anul trecut erau persoane vesele si fara niciun fel de deranj intelectual.

Imi face placere sa vad cum altii se chinuie degeaba (nu se poate sa fie semn de rautate).Asta cand, tu le spui ce se intampla si ei te dau la o parte ca si cand nu ar conta.

Asta pentru ca psihologia spune ca oamenii afalti in “depresii” simt nevoia sa respinga ajutorul oferit pentru ca au impresia ca sunt destul de puternici sa treaca peste asta si fara altii.Chestie pe care nu am sa o inteleg niciodata.Cat de redus sa fii sa refuzi ceea ce ti se ofera din buna voie?

Prima data cand mi s-a intamplat sa ajut un individ aflat ‘pe culmile disperarii’(bravo Ciorane) a fost odata, in tineretile mele. Persoana respectiva era dezamagita de halul in care se afla.Dar ce pot sa spun, ca o viata mai ca lumea decat a lui nu vazusem pana atunci.Iar el se plangea in continuu ca nimic bun nu se lipeste de pielea lui. Eu de felul meu sunt o fire mai rece si nu-mi bat capul cu orice frustrat si i-am zis in fata ca ar trebui sa se mai controleze.S-a suparat normal, dar daca el nu e in stare sa aprecieze ceea ce vede ca are, cum ar putea altul sa-i intinda pe tava ceea ce ar trebui sa faca?!

Asa ca, hai sa fim noi fericiti, astia care nu s-au simtit niciodata mai prejos decat altii, care au plans ca au luat un 7 si altii au ras de chestia asta.:-”

Am citit intro carte, ca fiinta omeneasca poate indura mai mult decat psihicul poate recunoaste.Depresiile astea adolescentine, moda si aberatiile de 12-13 ani ce innebunesc pustimea sunt doar lucrurile de la suprafata.Asta inseamna ca putem face mai mult indiferent de ce credem.Intrabarea e: as putea eu sa ma pricep la matematica?…cred ca nu.

Merg pe strada sau bat campii?!

In prima zi de scoala, unul din colegii mei mi-a spus “ai intrat in mine si nici macar nu te-ai uitat sa vezi in cine ai dat”. Deci ma bucur atat de mult ca nu mai observ oamenii si ma striga ei, incat as fi in stare sa-mi botez blog-ul ” Nu stiu, nu vad”

De asemenea o alta parte interesanta ce o reprezint eu, este : nu sunt atenta cand par antenta.Asa ca, doamna profesoara azi ganduri-le-mi erau dupa dragostea eminesciana.
Au trecut 20 de minute de cand am auzit un pasait dubios in casa.Desi nu prea ma preocupa pe mine nimic in acest moment, am avut vagul interes de a cauta de unde provine acest sunet mirifc.De la aspirator in niciun caz, de la mobila nu, de la nimic.Si sigur nici de la icoane…atat mi-ar mai lipsi.Asa ca am ajuns la geam.Ma uit peste:nimic.Ma uit in jos…o balta atat de frumoasa…

Heh…m-am dus in baie, calma ca deobicei, am luat un prosop ca altceva nu mi-a cazut la mana si apoi l-am trantit pe parchet.Dai si sterge, freaca bine ca sa nu intre sub covor.”Asa Ioana,asa Ioana “imi spunea mie icoana care credeam ca nu poate vorbi.Pentru cei interesati de ceea ce s-a mai intamplat va zic imediat. Inca mai curge, parchetul e bine, covorul doar un pic ud:D iar eu, si mai calma.