In sfarsit…fiica ratacitoare revine!

De fapt, nu vroiam sa scriu, dar presiunea fanilor mei a devenit prea puternica si am cedat! Toata ziua: “Te rugaaam, te rugaaam”. Nu am mai suportat!

Acum o sa imi iau un interviu singura pentru a incerca sa va raspund la cele 100 de intrebari (se pot rezuma la 5) pe care mi le adresati.

1. De ce nu am scris nimic pana acum despre viata din Almeria?

Raspuns: Pentru ca mi se parea penal sa incep sa scriu la fiecare pas: “Ce frumos e, nu mai pot de fericire! Totul este superb. Apartament, zona, clima, facultate, Alexandra (love u girl), prieteni..TOT!” La inceput, inainte sa plec, cand era doar gandul unei noi vieti, ma gandeam ca o sa fie ca o renastere a blogului meu si ca tot studentii Erasmus vor citi despre cum e viata departe.

Dar…s-a dovedit ca nu pot. Da, ok, ma iubesc! 🙂 ) Dar trebuie sa o fac in liniste, intelegi voi? Nu e corect, blogul asta mi-a fost prieten cand vroiam sa spun ceva (subtil) si nimeni sa nu se prinda ce vreau de fapt sa zic. Dar eu ma simteam bine ca ma eliberez. Acum, totul e pe fata! Nu vreau sa zic nimic subtil! Sunt fericita, cum probabil nu am fost niciodata! Sau poate la fel ca atunci cand am luat prima oara premiul intai cu coronita!

2. Ce ai putea sa zici acum despre Almeria?

“Ce frumos e, nu mai pot de fericire! Totul este superb. Apartament, zona, clima, facultate, Alexandra (love u girl), prieteni..TOT!”

3. Serios vorbind..ce faci fataaa?? 🙂 )

Ce fac? Hmm…Ma duc la facultate, fac de mancare, ma duc la cumparaturi, ies in cluburi. Nu neaparat in ordinea asta!

4. Fii serioasa te rog!

Cine nu a luat vreodata o bursa Erasmus, trebuie sa faca tot posibilul sa o obtina!

5. Este ceva ce te deranjeaza?

Da! Faptul ca studentii din Romania sunt atat de frustrati din cauza sistemului de invatamant prost din Romania, cand de fapt nu stiu cum e in alta parte. Daca considerati ca secretarele sunt rele, bucurati-va ca macar exista cineva care sa tipe la voi. Aici nici nu le gasesti cand trebuie. Toata lumea isi pauze cand ti-e lumea mai draga. Nu exista decani, rectorul e undeva plecat in alte tari mereu, iti poti pierde mult mai mult timp ca in Romania sa faci rost de semnaturi, de acte, de orice.

Diferenta e ca aici toata lumea e multumita si intelege de ce se intampla asta. Nimeni nu comenteaza, nimeni nu face greve studentesti si nu se proteasteaza asa mult. Stiti cuvantul mentalitate? Aici mi s-a schimbat ideea despre sensul acestui cuvant!

As mai scrie multe, dar dupa cum am zis, nu stiu cum sa incep si nu vreau sa para ca ma laud, ce tare sunt eu doamne! E frumos si orice mic sacrificiu pe care l-am facut sa ajung aici, merita cu varf si indesat!

Revin cu alte posturi! Promit!

Cum să îți îmbunătățești viața…

Și nu…n-am să vorbesc despre moduri în care se pot sparge bancomate, nici despre cum poți persuada o fată să faceți “bani împreună” și nici măcar despre cum să transformi o dacie într-un bmw în doar 2 săptămâni. Nu…o să vorbesc despre lucruri minore, dar esențiale care ar trebui să vă aducă mai multe zâmbete pe fața decat banii.

1. Dacă sunt oameni care ne plac și oameni pe care nu ni-i dorim în preajmă, această diferență se datorează doar felului în care cei indezirabili au exclus puterea conduitei elegante din setul de criterii după care îi judecă pe cei din jur. Rar ne alegem prietenii în funcție de IQ.

2. Și cuplurile tot din rutina detaliilor ignorate se îndepărtează și se despart. Compatibilitățile între oameni sunt rezultatul felului în care fiecare își ajustează clipă de clipă comportamentul, gesturile și reacțiile fața de ceilalți. Dacă avem grijă să păstrăm zâmbetul, dacă n-am uitat să îi facem surprize frumoase partenerului de viață, așa cum o făceam la începutul pasiunii noastre, dacă respectăm la fel de riguros criteriile de adaptare și normele de comportament și acasă, și la serviciu, și în societate atunci cu siguranța ne vom bucura de o relație frumoasă respectând cuvintele preotului: “până când…”

3. Dacă suntem la fel de flexibili și toleranți cu prietenii vechi așa cum eram atunci când ne-am descoperit, dacă știm să ne păstrăm entuziasmul la fel de proaspăt la întâlnirile de zi cu zi din familie și la cele întâmplătoare cu amicii pe stradă…cu alte cuvinte…daca nu abdicăm de la purtarea ireproșabilă în fiecare moment, atunci relațiile cu ceilalți vor fi mai frumoase, mai lungi, mai trainice și ne vor îmbogăți mai mult decât spargerea acelui bancomat despre care vorbeam.

4. Învață să fii tolerant! Toleranța e forma de exprimare a firilor superioare, dar se poate exersa cu succes daca înveți să fii atent la lipsurile tale și nu la neputințele celorlalți.

5. Moderația, decența și gesturile prevenitoare, atenția la detalii, la nuanțe sunt formele de manifestare elegantă pe care le admirăm necondiționat la cei pe care i-am ridicat la rangul de modele. Nu este greu să ni le asimilăm!

6. ….Nu mai scriu…

De fapt nu cred că are niciun rost. Până la urmă totul ține de atitudinea pe care fiecare alege să o adopte. Știu prea mulți oameni care au prea multe centudini, iar acestea le-au opturat puterea de a mai asimilia. Știu oameni frustrați alături de care dialogul este mereu o povară, căci lor mereu “li se pare”și mereu își traduc neputințele în încrâncenare.

Știu oameni bogați care își etalează bunăstarea și socotesc că averea poate să cumpere și rafinament. Știu oameni care vorbec cel mai mult despre alții și niciodată despre idei, despre valori sau despre fenomene cu mult mai însemnate decât ultimul divorț din paginile tabloidelor. Știu femei care își acceptă condiția inferioară și dependența absolută de un bărbat. Știu femei care nu își dau voie la îndrăzneală, la cutezanța lipsei de inhibiții și la libertatea de a alege un altfel de destin.

Eu iubesc viața și pe cei ce o iubesc necondiționat. Împrumut mereu din știința celor mai instruiți, mă înconjor de oameni constructivi, echilibrați și care vor să fie în fiecare zi mai deștepți decât ieri. La rândul meu, împărtășesc generos din ceea ce am acumulat, cu speranța vie că astfel vom ajunge cu toții sa prețuim doar lucrurile fundamentale și că numitorul comun al lumii spre care ne îndreptăm va deveni “mai bine” în loc de “mai mult”.