…Cea dintai durere…

Am crescut pe strada prelungirea Brailei a Galatiului, pe “Combinatului”, cum i se zicea odata, in fata bisericii Sfantul Lazar si pe malul baltii Catusa. Am crescut pe strada din capatul careia privirea patrundea pana departe, spre centrul orasului, unde hotelurile si bancile se ridica deodata, ca inaltate de niste brate uriase, mandre ca pot scalda in razele soarelui asemenea bijuterii.

Am mai apucat inca pe cei de urma “smecheri” imbracati todeauna in haina neagra, cu sepci intoarse, ratacind pe aleile de tei, cu ochii pierduti in urmarirea unui vis ce nu se poate indeplini. Imi aduc aminte cum ascultam cateodata certurile lor, ale caror zgomote razboinice faceau sa rasune caramizile ce ne inconjurau casa.

Toata lumea “buna” era asezata langa noi, “la deal”. Nu o data am ramas uimita, in scara, cand “regimentul de linie” pornea la parada, cu “burtosul-major” in frunte, unul cat un munte, purtand in cap o caciula de urs, haine numai aur si-n mana un “buzdugan” pe care il azvarlea in aer de se rotea de doua ori, apoi il prindea si-l tinea o clipa sus, pana ce clocotea glasul de tunet al intregei multimi. Din scara sau de la geam duceam mana la ochi, un fel de a-mi arata dispretul total. Continuă lectura …Cea dintai durere…