Vi s-a intamplat vreodata sa treceti pe langa oameni pe care ii cunoasteti si sa nu ii salutati? Mie, DA!
Si sincera sa fiu, nu inteleg de ce fac asta. In cele mai multe cazuri, sunt constienta ca si persoana care trece pe langa mine ma cunoaste si totusi ne comportam ca doi straini. Si de multe ori mi se intampla ca timp de 5 minute dupa “intalnirea noastra” sa ma gandesc la persoana respectiva. De exemplu: ma intalnesc cu un fost prieten, al unei foste colege de liceu, pe care il vedeam zilnic la cafenea si il stiu destul de bine, mai mult din descriierile ei. Si el ma stie pe mine, dar se intampla sa “nu ne observam” pe strada. Oare ne consideram mai interesanti daca parem inabordabili? Continuă lectura Loc…(gol)….de buna ziua!