d. o. r.

Departe. Oriunde. Rar…

Totul începe cu un gând şi o melodie. Gândul e slab, melodiia îl accentuează. Gândul devine puternic, melodiia devine o obişnuinţă.

Îi este frică să recunoască, ambiţia şi orgoliul formează o barieră greu de trecut, un obstacol pe care niciodată nu s-a gândit să îl alunge din calea ei. Aude mereu: “Dacă asta este modalitatatea ta de a iubi, dacă aşa consideri tu că se spune “adio” , încă mai ai multe de învăţat.” Râsul ei colorat intervine mereu şi pare absentă la tot ceea ce i se arată, traduce, chiar desenează. “Nu” a devenit de mult cel mai bun prieten al ei. A auzit în visele ei gândurile reci ale celorlaţi strigând: “Aruncă-mi sentimentele în stradă, nu ezita. Sunt lipsit de frică acum. Te-am învins!” Doar că dimineaţa când se trezea, uita totul şi acelaşi zâmbet de copil apărea din nou pe faţa ei şi masca orice urmă de dor.

Dor. Sentimentul acesta a fost mereu străin ei. A încercat sa îl simtă cu adevarat, însă nu reuşise. Singurele momente în care identificase trăirile ei cu dorul erau dispariţia mărcii ei preferate de suc de pe piaţă şi terminarea liceului. În cea de-a doua întâmplare, sentimentul fiind simţit doar timp de 2 minute cât a durat momentul apluzelor pentru absolvenţi.

Dar, acum se schimbare. Avea putere. Doar că acum sensul cuvântului putere îşi schimbase semnificaţia…avea putere să spună că…îi este DOR.

Daca taceai…prost nu erai!!

Dimineata frumoasa de septembrie: bormasina, smirghel, farfurii si castroane, plus vocea “mesterului” prin casa. Intr-un cuvant: super. As fi vrut sa dorm, urmand cursul logic al lucrurilor, tinand cont ca am adormit la ora 5, dar pana si mama mi-a spus odata ca dorintele nu iti sunt intotdeauna indeplinite. Asa ca m-am resemnat.

Totusi, toata galagia asta care m-a trezit din somn, mi-a dat o idee. Sa fac o lista cu toate cuvintele si expresiile care au inceput sa se foloseasca gresit si pe care nu le suport.

1. Ma-ntelegi, ma??

Domnul mester din casa (casa prietenei mele din bucuresti) vorbea dimineata la telefon: “Da, buey! Am ajuns, ma-ntelegi? Aha, ma apuc acum de treaba ma-ntelegi? Da, da, lasa ca vorbim noi. Ma-ntelegi tu. Pa pa.” Am uitat de somn in secunda urmatoare si mintea mi-a zburat la alte greseli atat de frecvente in vorbirea de zi cu zi, pe care incepem cu totii sa le acceptam si ni se par absolut normale. Probabil cel de la celalalt capat al firului ar fi fost vreun chinez care abia invata limba romana, ca altfel nu imi explic. Dupa mine, intrebarea asta ar trebui folosita doar atunci cand nu ai semnal la telefon ( Nu te aud, tu ma intelegi?), cand incerci sa ii spui iubitului ca nu il mai iubesti (Vreau un timp pentru mine, ma intelegi?) sau cand sufli cuiva la examen (CH3-COOH, ma-ntelegi mai??).  Continuă lectura Daca taceai…prost nu erai!!