Am ce povesti

M-am înşelat, am ce povesti. În fiecare zi am ce povesti, de puturoasă n-o fac însă.

Azi spre exemplu vă pot povesti cum la metrou am întâlnit una bucata ţăranul urbanizat. A venit metroul, când să urce ţăranul şi-a dat ultimele picături din doza de Cola pe gât după care şi-a pus doza pe peron, nu a aruncat-o pe şine, nici n-a trântit-o la nimereală pe jos ci efectiv s-a aplecat şi a poziţionat-o cu grijă pe peron, ca şi cum ar fi urmat servitorul lui să vină şi să o ridice de acolo, după care se urcă fără grijă în metrou.

Din urmă-i strigă cineva “Huo, ţăraneeee!”. Nici o reacţie, el era fericit că nu mai avea doza atârnată de mână creându-i stare de disconfort.

Vă spun de ce nu s-ar fi întâmplat asta niciodată în Germania: acolo pentru fiecare doză de 0,33, pentru fiecare sticlă de 0,5, 1, 2 litrii şi pentru fiecare cutie de suc primeşti între 0,25 şi 0,50 cenţi dacă returnezi la recliclare. Dacă aş fi fost deşteaptă aş fi ridicat doza ţăranului şi aş fi luat-o cu mine în Germania să iau bani pe ea, iară la câţi ţărani sunt în ţara asta dragă tuturor, din dozele colectate într-o săptămână făceam avere (aviz celor ce vor să se îmbogăţească ultra rapid, ultra uşor şi nu ştiu cum).

Viaţa fără telefon mobil

S-a stricat, nu mai merge.. pur şi simplu nu mai vrea să pornească!

L-am uitat pe undeva, pe acasă ori pe la şcoală.. cine ştie pe unde. Şi nu mai am telefon, nici sim. De dimineaţă am sunat să blochez cartela şi de o săptămână funcţionez fără telefon mobil: deci se poate şi fără!

Probleme de adaptare întâmpinate la viaţa fără telefon mobil:
-când stabileşti cu cineva un punct de întâlnire şi ai ajuns acolo, întotdeauna rişti ca acel cineva să fi confundat punctul de întâlnire şi să se afle în alt loc. N-ai cum să suni, să vezi dacă întârzie sau să-l îndrumi către locul în care te afli tu. Stai doar cu coatele în braţe şi aştepţi să treacă zece minute, jumătate de oră, o oră până ce te convingi că întâlnirea a fost ratată.

-Ţi s-a spart cauciucul la bicicletă. Plouă, n-ai nimic de pus pe tine, eşti într-un cartier de mahala. N-ai cum să-ţi abandonezi bicicleta şi să te urci în tramvai şi s-o abandonezi acolo că ţi-o ciordesc copiii stăzii. Nici în tramvai nu te poţi urca cu dânsa deoarece de-aia. N-ai telefon să suni pe cineva să te ia..

-prietenul îşi dă permisul în timp ce tu şezi în pupitru la şcoală. N-ai cum să suni să vezi dacă l-a luat.

-ţi-e foame rău, da’ rău de tot. Ai poftă de Pizza. Vrei să comanzi, ai numărul notat într-un caiet.. degeaba, că n-ai de unde să suni.