Cand esti atasat de blog…..

p>Am facut o mica pauza pe blog pentru ca am de treaba cu noua jucarie de iPhone. M-am ocupat numai de el in ultimele 2 zile. Dar ….. acum sunt ON

Stiti voi, atunci cand esti atasat de blog, nu prea poti sa stai mult timp deoparte. Azi imi vine router-ul de la eMag, asa ca voi fi online aproape tot timpul. A inceput si week-endul si sper sa scriu si cateva articole asa de Sarbatori

Worldwide Vegan Bake Sale la București

Un eveniment din seria mondială Vegan Bake Sale. În Capitală e organizat de Societatea Vegetarienilor din România. Mi-am dorit mult să pot participa, dar de data asta nu voi ajunge.

Însă dacă voi sunteți din București sau aveți drum pe-acolo în 26-27 aprilie, vă recomand să mergeți. Puteți mânca niște prăjituri absolut delicioase și mai ales sănătoase, făcute fără ingrediente animale. În plus, veți cunoaște niște oameni speciali. Continuă lectura Worldwide Vegan Bake Sale la București

Mindframe flaws

Norul de cenușă care a paralizat traficul aerian în Europa m-a făcut să zâmbesc. Lumea modernă e ca o panseluță hipersensibilă. Pe cât de sofisticată ca structură/morfologie, pe atât de fragilă în fața problemelor de calibru.

Suntem 101% dependenți de jucăriile pe care ni le-am creat singuri. Dacă din varii motive rămânem fără electricitate la birou, atunci stăm. Paralizie totală: nu funcționează calculatoarele, telefoanele, echipamentele de birou în general. Uneori te mai salvează un laptop, dar nu pentru mult timp. Dacă pana de curent durează, iar ție ți se descarcă bateria la telefon, ghinion. Nu mai avem telefoane superbe, gen Nokia 1110, la care bateria rezista eroic chiar și o săptămână. Acum avem gadgeturi care știu să facă de toate, dar care consumă o cantitate de energie pe măsură – iar fără sursa de energie… hello Stone Age. Continuă lectura Mindframe flaws

Unde se duc sufletele când se duc?

Azi trebuia să asistăm la cezariana unei iepe. Din nu știu ce motiv, medicii au decis s-o facă afară, în curte. Au instalat acolo tot necesarul și s-au apucat de lucru.

În mod normal aș fi stat să urmăresc întreaga operație cu maxim de interes, dar, de la un moment dat încolo, am stat multă vreme lângă mânzul mort. Ieri era bine, inimioara bătea. Azi a murit și ăsta e și motivul pentru care au hotărât să facă cezariana.

Cred că ne mai lovește câteodată, în cele mai neașteptate momente, câte un eveniment aparent mic care ne pune pe gânduri. Știu că pentru multă lume o cezariană, un căluț, o mămăruță, un melc sau o floare nu înseamnă mare lucru, dar pentru mine contează. Continuă lectura Unde se duc sufletele când se duc?

O-nțeleg, dar e degeaba

E joi, adică acea zi a săptămânii în care se țin orele mele preferate. Sigur că, din cauza grevei de azi, le-am ratat. Și asta mă enervează. Mă enervează că studenții-s în grevă și profesorii la fel.

Greva în sine, ca manifestare (renunțarea la cursuri pentru o zi) e o tâmpenie. O asemenea metodă de atragere a atenției ar funcționa, eventual, în societățile civilizate în care cei care conduc țara chiar dau doi bani pe cei care i-au ales. Nu e cazul la noi. Și, totuși, eu nu numai că pierd ore, dar nici profesorii și nici studenții nu câștigă mare scofală stând o zi degeaba.

Le înțeleg revendicările și mi se par de bun-simț. Dar metoda prin care vor să le obțină mi se pare ineficientă, cu atât mai mult cu cât își încarcă propriul program pentru viitorul apropiat (orele astea trebuie recuperate).

Fac pariu pe-o pungă de pufarin că politicienii își văd de treaba lor azi. Eventual, dacă ceva se agravează, vor mai face promisiuni peste promisiuni, doar ca să închidă gura tuturor pentru o perioadă de timp. După care o luăm de la capăt. Iarăși o grevă, iarăși promisiuni. Ce drăguț, e ciclic.

Deci da, mă enervează că azi n-am făcut ore. Nu neapărat pentru că n-am făcut ore. Ci pentru că n-am făcut ore și asta nu va avea niciun ecou important (și de durată!) prin Ministerul Educației.

Blaga, my <3

Am avut foarte puțini profesori buni în viața mea de elev/student. Pot să-i număr pe degetele de la o mână și tot mi-ar mai rămâne degete… Din fericire, profesorul de limba și literatura română din liceu a fost unul exemplar. M-a învățat să citesc în adevăratul sens al cuvântului: să înțeleg și să simt ce citesc. Așa m-am îndrăgostit de Nichita, Blaga și Eminescu și de-atunci așa am rămas.

Blaga e unul dintre puținii oameni pe care mi-aș fi dorit să-i cunosc. Doamne ce mult mi-aș fi dorit să-l cunosc și să stau să-l ascult cu zilele, numai să fi fost dispus să vorbească atât! El spunea că lacul oglindește stelele pentru că vrea să fie cer și că cei mai mulți oameni își sunt atât de străini, încât ar trebui să vorbească la persoana a treia despre ei înșiși, cam așa cum vorbesc copiii.

Nu știu dacă voi mai aveți timp/dispoziție pentru citit, dar pe Blaga să nu-l ratați. Nici pe Nichita, nici pe Eminescu. Dacă nu aveți timp, faceți-vă! Viețile și scrierile oamenilor ăstora au o aură aparte.

Azi a fost o zi grea, am ajuns acasă obosită rău. Mi-am adus aminte că, într-adevăr, e greu să ai un trup de lut. Dați-mi un trup, voi munților. Mai am atâtea lucruri de făcut…